Cartierul

Geografia este cea care analizează din punct de vedere sţiinţific evoluţia spaţială a anumitor modele sau tipuri de procese si fenomene. În ceea ce priveşte fenomenele care au loc în spaţiul urban, acestea au o dinamică mult mai accentuată şi o evoluţie mult mai spectaculoasă decât cele legate de geografia fizică. Viaţa socială este cu atât mai complexă cu cât este localizată în mediul urban, iar creşterea oraşelor ca suprafaţă şi număr de locuitori, antrenează o cât mai bună coordonare a componentelor acestora: spaţiu urban şi populaţie. Modul de a percepe evoluţia societăţii din marile oraşe – dar nu numai! – este strâns legat de cartier. Nu de puţine ori spaţiul geografic al multor indivizi se rezumă la cartier, acolo unde s-au născut, au crescut şi îşi dezvoltă activitatea. Acest fapt este rezultatul comodităţii pe care o induce traiul în oraş. Astfel, dorinţa de a avea un serviciu cât mai aproape de casă devine o prioritate. Indiferent dacă luam un caz banal precum cel al Bucureştiului, sau oricare altul, vom observa cu uşurinţă cum ipoteza lansată anterior îşi găseşte foarte lesne locul în realitate.

Efectele zonării se răsfrâng şi asupra cartierelor, acestea cuprinzând areale mari ale oraşelor, care nu sunt foarte clar delimitate. Diferitele definiţii ale comunităţii locale şi ale cartierului au aceleaşi probleme instrumentale şi practice care sunt foarte greu de rezolvat. Problemele au de-a face cu stabilirea practică a limitelor şi graniţelor, care sunt prevăzute de unităţile identificate în diferite analize. Limitele sociale ale cartierelor pot fi flexibile şi neclare. Ceea ce accentuează caracterul cartierului, sunt relaţiile sociale (formale sau informale) dintre indivizii care locuiesc în acest spaţiu. Însă, acest lucru nu presupune abandonarea unităţii de analiză, ci mai degrabă se concentrează pe analiza relaţiilor sociale care se sprijină pe raportul geografic comun. Astfel, cartierul reprezintă unitatea spaţială de analiză, flexibilă, a cărei schiţă iniţială se poate modifica în timpul cercetării. În acelaşi timp, cartierul este asociat ideii de spaţiu public local, datorită interacţiunilor şi relaţiilor sociale dintre membrii comunităţii locale. Cartierul sau spaţiul public local, este arealul în care atribuţiile practicilor sociale sunt definite de caracteristicile vieţii spaţiului public de care depind. Pe de o parte, „colţul străzii, scuarul, parcul, chioşcul sau magazinul din colţ, şcoala sau uşa de intrare în club, sunt spaţii publice prin care cartierul se face cunoscut. Pe de altă parte, climatul dominant – de securitate sau insecuritate, violenţă sau prietenie, recunoaştere mutuală sau indiferenţă – va modela caracteristicile de interacţiune şi prietenie care se formează în spaţiul public local” (Gonzalo Saravi, 2004, pp.33-35). Chiar dacă, după cum remarca Gonzalo Saravi, relaţiile se bazează pe violenţă sau prietenie (cooperare sau conflict), cartierul este locul în care practicile sociale şi culturale sunt familiare celor implicaţi.

Conceptul de cartier este întâlnit cu precădere în studiile sociologice şi mai puţin în cele geografice, deoarece spaţiul aferent acestei unităţi de analiză nu este foarte bine definit, nu se poate preciza cu exactitate cât de mult se întinde – din punct de vedere fizic – un cartier şi care îi sunt “graniţele”, după cum aminteam anterior. Aproape toate studiile dedicate analizei spaţiului urban aduc în discuţie foarte des acest termen, însă fără a-l defini. Diversitatea cartierelor în marile oraşe este extrem de mare; spre exemplu, într-un studiu intitulat The Multicultural Metropolis Neighbourhood Diversity and Segregation Patterns in the City of Cicago, 1990-2000, autorii (Juan Onésimo Sandoval şi Su Li) identifică peste 2 000 de tipuri/modele de cartiere în care trăiesc indivizi aparţinând diferitelor rase, religii, culturi etc. În Bucureşti, spre exemplu, împărţirea administrativă este realizată în sectoare – şase la număr –, cu toate acestea în limbajul comun, identificarea anumitor componente urbane sunt mai degrabă raportate la cartiere. Astfel numărul cartierelor din Bucureşti este imcomparabil mai mare decât cel al sectoarelor. Cu toate acestea delimitarea exactă a cartierelor este foarte greu de realizat.

Raportând strict termenul de cartier la dimensiunea sa geografică, realizăm faptul că acesta reprezintă acel spaţiu urban în care infrastructura tehnico-edilitară şi de transport alături de populaţia care dispune de această infrastructură, sunt distribuite spaţial astfel încât să formeze un tot care se diferenţiază faţă de alte unităţi urbane de acelaşi tip prin particularităţi de genul: componenţa etnică, siguranţa locuirii, tipul construcţiilor, vechimea şi calitatea lor, nivelul veniturilor etc. Practic din punct de vedere al cadrului urban general, cartierele sunt caracterizate prin: densitate mare de clădiri (blocuri, case, instituţii), reţele de transport rutier şi feroviar, spaţii comerciale, spaţii verzi şi de agrement, precum şi spaţii industriale.

Totuşi, elementele care îi dau cea mai mare greutate cartierului sunt viaţa socială şi comunitatea care locuieşte în interiorul lui. Astfel, aşa cum reiese şi din studiul Neighbourhood Identity: people, time and place, tot un rol important în definirea identităţii unui cartier îl joacă locuinţele (spaţiile rezidenţiale), întrucât acestea reflectă în mod evident calitatea indivizilor care le locuiesc (Douglas Robertson, James Smyth şi Ian McIntosh, 2008, p. viii.). De pildă, în studiile întreprinse în literatura de specialitate, situaţia se schimbă atunci când se pune problema calităţii cartierelor, funcţie de sărăcie sau componenţă etnică; ghidându-ne după această logică, în ce măsură sunt “bune” sau “rele” anumite cartiere, nu se poate afirma cu exactitate (Mary Cunningham şi Audrey Droesch, 2005, p. 3). Pentru a se încerca elucidarea aceastei dileme, în Statele Unite (Charlotte, Carolina de Nord) s-au creat o serie de indici de cuantificare a problemelor cu care se confruntă cartierele, având la bază dimensiunile: sociale, fizice, economice precum şi criminalitatea din interiorul acestora. În altă ordine de idei, acest termen este extrem de util în abordarea cât mai pragmatică a subiectelor geografiei urbane.