segregare urbana

          Era prin 2002. Provincialul venea în Bucureşti să dea la facultate. Înainte de asta tot auzea: nu da la Bucureşti, e concurenţa mare, nu ai nicio şansă. Provincialul berbec, deşi zodiacal este rac, deci merge înapoi, ar fi trebuit să ţină cont de sfaturile anterioare, însă el nu, s-a încăpăţânat. A venit la Bucureşti pe o căldură cum numai în Bucureşti şi, poate, la Buzău o mai poţi simţi. E adevărat, cu inima strânsă că poate ăia aveau dreptate. S-a înscris la facultate să dea examen. Bifează o singură opţiune. Ia, bine... nu ia, pleacă acasă şi-l înghite armata în primă fază.          Urmează examenul de vreo trei ore. Intra într-un amfiteatru din Facultatea de Drept unde urma să susţină examenul de admitere. Este coplesit de dimensiunile, forma şi eleganţa acestuia. Nu mai văzuse o aşa sală impunătoare cu forma ei circulară şi pe două nivele. Şi apoi, unde să vadă o aşa sală ? În oraşul acela mic de 12 mii de locuitori. D...

Simbioza aproape perfectă a bucureştenilor (românilor în sens larg) cu religia practicată, a născut mai multe biserici ca aproape oriune pe întinsul ţării, motiv pentru care astăzi ele reprezintă adevărate obiective turistice. Fiecare biserică are farmecul său ascuns tainic în spatele unei poveşti reale, trăite de vechii bucureşteni. De asemenea, arhitectura deosebită le face să iasă în evidenţă în peisajul urban (atunci când nu stau ascunse în spatele clădirilor mai înalte construite în perioada comunistă pentru a diminua efectul social al opiumului popoarelor, adică a religiei), te ademeneşte să contemplezi sau să le calci pragul plecându-ţi capul în semn de smerenie pentru măreţia divinităţii. Cele mai frumoase şi mai renumite îşi fac loc în centrul Bucureştiului acolo unde se întâlnesc şi celelalte obiective turistice importante ale Capitalei. Pentru a înţelege măreţia şi importanţa lor vom expune mai jos câteva dintre acestea. Catedrala şi  ansamblul monahal de pe Dealul...

1. C omerţul, factor al v echimii armeneşti la Bucureşti  Armenii sunt în mod sigur printre primii care au poposit în spaţiul românesc încă din secolul al XVI-lea:  „sunt încă demult aşezaţi prin diferite oraşe ale Munteniei. Sunt la Bucureşti, sunt la Târgovişte, sunt la Râmnic”  ( Ionescu-Gion, 1899,  p. 444 ) .  Cea mai veche menţiune documentară a armenilor pe cuprinsul vetrei Bucureştilor datează din secolul al XVII-lea:  „Mahalaua armenească este pomenită în documentele secolului XVII. Acolo şi-aveau şi biserica” ( Ionescu-Gion, 1899,  p. 230 )  . Aşadar, nu putem decât să-i dăm dreptate lui  Giurescu atunci când afirmă că  „o colonie veche şi importantă în Bucureşti au format-o armenii" (2009, p. 512).   Documentele citate de acesta atestă faptul că armenii locuiau la Bucureşti în anul 1640, iar în secolul al XVII-lea ştirile şi notele despre armeni se înmulţesc. ( Giurescu,  2009,  p. 513).  Până şi  Pa...

După rromi, cea mai numeroasă comunitate etnică din Bucureşti  este,  în prezent, cea chineză. Numărul chinezilor din capitală a crescut constant după revoluţie, astăzi înregistrând (neoficial) un număr destul de mare, între 10.000 şi 15.000 de locuitori. Pentru a putea observa mai bine amploarea fenomenului migraţionist chinez spre Bucureşti, trebuie menţionat că la recensământul din 2002 diaspora chineză număra peste 2.000 de indivizi. Având o cultură aparte şi un mod propriu de organizare socială, chinezii s-au concentrat din punct devedere spaţial în estul capitalei. Colentina fiind cartierul cu cel mai mare număr de chinezi din Bucureşti. Adunarea lor în est se datorează apropierii de complexele comerciale Europa şi Dragonul Roşu unde aceştia desfăşoară diverse activităţi comerciale. Aceştia importă diverse produse din China (dar nu numai!) pe care apoi le desfac în cele două zone comerciale. Diaspora chineză se prezintă destul de polarizat. Deşi nu creează probleme ...

Raportându-ne la ceea ce există concret din punct de vedere al schiţelor şi planurilor pentru Bucureşti , practic pentru perioada de dinainte de 1770 nu avem nicio dovadă certă a modului cum arăta aşezarea. Prima dovadă a distribuţiei spaţiale a componentelor orăşeneşti consemnată într-un plan, apare cam pe la 1775, atunci cănd este întocmit planul/schiţa Sultzer. Prin urmare nu se ştie cu exactitate care era distribuţia spaţială a mahalalelor bucureştene până la momentul respectiv. De pildă în perioada domniei lui Ipsilanti, aflăm de la Ionnescu Gion, că în Bucureşti existau 67 mahalale. Cu timpul numărul acestora a crescut iar la sfârşitul secolului al XVIII-lea numărul mahalalelor era cuprins între 82 şi 92 de astfel de unităţi „administrative”. Şi după cum ne putem imagina, situaţia acestora nu se prezenta într-o manieră omogenă din niciun punct de vedere. Astfel, în toată istoria capitalei, mahalalele s-au înscris în cea mai amplă diversitate tipologică. De la mahalale ale...