segregare urbana

Vremuri tulburi şi contradictorii pentru lumea în care ne este dat să trăim! Suna cunoscut, nu? Da, dar ar trebui adăugat aici un amănunt de câteva cuvinte: nu tuturor le este lesne să înţeleagă sentinţa de început. Pentru (mulţi dintre) intelectuali sună apoteotic, dramatic şi perfect asimilabil gândirii. Pentru restul, însă, este un simplu fapt. De ce? Pentru că omul de rând are alte priorităţi. Am început atât de abrupt deoarece ne aflăm în faţa unui paradox. Omenirea încearcă să implementeze democraţia , liberalismul şi drepturile omului cât mai multor societăţi, dacă s-ar putea tuturor, şi cât mai repede cu putinţă, dar, în acelaşi timp, în schimbul dezideratelor se alege, nu cu mai multă dreptate şi egalitate pentru tot mai mulţi, ci cu o fărâmiţare tot mai accentuată. Şi asta nu este tot, fărâmiţările şi faliile se adâncesc atât în interiorul, cât şi în exteriorul (sau la contactul) societăţilor. Drepturile omului sunt rodul intelectului, pentru o viaţă cât mai echitabilă, ...

Efectelor structurale şi atitudinilor de grup li s-a acordat o mare atenţie în prodigioasa activitate de explicare a segregării urbane, în timp ce analiza clusterizării sau congregării grupurilor minoritare în anumite teritorii discrete şi omogene, lasă mult de dorit. Altfel spus, explicarea congregării la nivel socio-urban este nesatisfăcătoare. Unele clustere pot fi percepute ca defensive şi conservatoare în modul lor de funcţionare, în parte ca urmare a presiunii exterioare. Pe scurt, când oamenii – în mod deosebit imigranţii, dar nu numai – se simt ameninţaţi, adesea au tendinţa de a se coaliza/grupa, generând forme puternice de coeziune internă, astfel încât, coerenţa socială şi culturală a grupului să poată fi păstrată. De-a lungul timpului – argumentează Paul Knox şi Steven Pinch - au fost observate patru funcţii dominante de congregare a grupurilor minoritare: apărare, susţinere, păstrare şi atacul. 1. Congregarea în scopul apărării Rolul defensiv al grupurilor minoritar...

Luate separat fiecare dintre cele două componente ale orânduirii sociale, politica şi biserica, sunt necesare. Celibatul fiecăreia este binevenit. Existenţa şi prezenţa simultată a celor două, în interiorul statului, creează mediul propice dezvoltării sociale şi conştiinţei comunitare şi naţionale. Mariajul celor două, însă, este o uniune păguboasă şi cu efecte segregaţioniste. Uniunea dintre cele două, în scopul obţinerii puterii, poate avea efecte nedorite pe termen lung. Pentru nicio naţiune – şi cu atât mai mult pentru România – mariajul politicii cu biserica nu a creat forme dorite şi efecte benefice. Fără a face un excurs prea lung în istorie pentru a evidenţia acele evenimente în care biserica şi politica şi-au dat mâna, este suficient să privim atent Iranul. Un stat laic până în anul 1979, Iranul a devenit după aceea o dictatură a religiei în cel mai strict sens. Dacă până în acel an critic populaţia se bucura de o paletă largă de libertăţi, femeile iraniene putând chiar purta ...

Sărăcie cronicizată spaţial întâlnim şi în România ( Zamfir 2001 [j1]   ) , mai ales în rândul comunităţilor de romi segregate. Prin acest articol doresc să arăt care este preţul pe care România trebuie să-l plătească pentru concentrarea spaţială a romilor săraci în spaţii geografice, care încep să se prefigureze din ce în ce mai mult ca nişte ghetouri. Sărăcia este prezentă în foarte multe spaţii şi aşezări din România, însă cei mai afectaţi sunt, potrivit multor studii, romii. De aceea apare şi necesitatea abordării comunităţilor de romi din ţară şi a costurilor pe care societatea românească le suportă şi, cu siguranţă, le va suporta cu din ce în ce mai mare greutate în viitor. Romii au fost în toată istoria lor alături de români consideraţi un grup aparte. Mai mult, timp de cinci sute de ani au fost robi ( Achim 2004 [j2]   ) . În prezent aflându-se în cel de-al 158-lea an de libertate. Ei erau cei care munceau pământurile boierilor, iar aceştia de pe urmă dispuneau de ei...