Segregarea între vizibil şi invizibil
Manifestarea segregării este o activitate derulată neîntrerupt şi aproape în orice context social. Prezenţa segregării naşte contradicţii. Deşi vizibilă în anumite cazuri, iar în multe altele nu, după cum se exprimă Hale (1998) [j1] segregarea apare în anumite cazuri ca o cultură a segregării . De pildă, în societăţile tradiţionale, care respectă dogma religioasă se poate încă observa cum bărbaţii şi femeile „nu au voie” să se amestece în biserică atunci când merg să asculte Sfânta Liturghie. Citând din volumul 7 al cărţii Ne vorbeşte Părintele Cleopa , un enoriaş ortodox al unei parohii din Galaţi mărturiseşte că: „ Totdeauna bărbaţii în biserică trebuie să stea în partea dreaptă, iar femeile în partea stângă ” (Cleopa, Eftimie şi Bălan 1995) [j2] . Separarea este mai mult decât vizibilă aici. Acest exemplu face cunoscut aspectul unei separaţii survenite ca urmare a respectării canoanelor ritualice religioase. Extrapolând, argumentul separării din biserică se aplică şi în socie