segregare urbana

   Circulă în jurul nostru foarte multe informaţii despre segregare. De la modalităţi până la modele, de la cazuri concrete şi studii teoretice până la tehnici de segregare puse în slujba unui interes sau al altuia. Toate acestea inundă dorinţa noastră de a şti, de a cunoaşte şi de a putea înţelege cotidianul. Unde mai pui, că mulţi dintre cei care-l folosesc, sau care-l scriu – termenul/conceptul de segregare, la el ne referim –, habar n-au despre ce este vorba sau la ce face referire. Marea problemă apare aici, la cel care furnizează informaţia. Fără a face un capăt de ţară din asta, şi fără a generaliza până la a fi greşit înţeles, vreau să dezambiguizez puţin acest cuvânt : segregare. Spun cuvânt pentru că cel mai adesea noi ne hrănim cunoaşterea pornind de la cuvinte, iar dacă acestea sunt folosite cu o semantică anapoda, atunci si noi vom cunoaşte faptele, realităţile, concretul, cum altfel decât pe dos!    Cei care utilizează cel mai adesea greşit conceptul...

Geografia este cea care analizează din punct de vedere sţiinţific evoluţia spaţială a anumitor modele sau tipuri de procese si fenomene. În ceea ce priveşte fenomenele care au loc în spaţiul urban, acestea au o dinamică mult mai accentuată şi o evoluţie mult mai spectaculoasă decât cele legate de geografia fizică. Viaţa socială este cu atât mai complexă cu cât este localizată în mediul urban, iar creşterea oraşelor ca suprafaţă şi număr de locuitori, antreneaz ă o cât mai bună coordonare a componentelor acestora: spaţiu urban şi populaţie. Modul de a percepe evoluţia societăţii din marile oraşe – dar nu numai! – este strâns legat de cartier. Nu de puţine ori spaţiul geografic al multor indivizi se rezumă la cartier, acolo unde s-au născut, au crescut şi îşi dezvoltă activitatea. Acest fapt este rezultatul comodităţii pe care o induce traiul în oraş. Astfel, dorinţa de a avea un serviciu cât mai aproape de casă devine o prioritate. Indiferent dacă luam un caz banal precum cel al Bucureş...