segregare urbana

Simbioza aproape perfectă a bucureştenilor (românilor în sens larg) cu religia practicată, a născut mai multe biserici ca aproape oriune pe întinsul ţării, motiv pentru care astăzi ele reprezintă adevărate obiective turistice. Fiecare biserică are farmecul său ascuns tainic în spatele unei poveşti reale, trăite de vechii bucureşteni. De asemenea, arhitectura deosebită le face să iasă în evidenţă în peisajul urban (atunci când nu stau ascunse în spatele clădirilor mai înalte construite în perioada comunistă pentru a diminua efectul social al opiumului popoarelor, adică a religiei), te ademeneşte să contemplezi sau să le calci pragul plecându-ţi capul în semn de smerenie pentru măreţia divinităţii. Cele mai frumoase şi mai renumite îşi fac loc în centrul Bucureştiului acolo unde se întâlnesc şi celelalte obiective turistice importante ale Capitalei. Pentru a înţelege măreţia şi importanţa lor vom expune mai jos câteva dintre acestea. Catedrala şi  ansamblul monahal de pe Dealul Pat

          Este de departe unul dintre cele mai celebre ghetouri pe care le-a cunoscut omenirea şi care a dat numele acestui proces urban. Data de 29 martie 1516 reprezintă punctul de plecare pentru lunga evoluţie a termenului. Herbert Kessler şi David Nirenberg notează această dată pentru a aminti cum Senatul Veneţiei – oraş stat la acea dată – a decretat ca toţi rezidenţii evrei din oraş să se mute în „spatele zidurilor din Nuovo Ghetto (Ghetoul Nou – n.a.)” (2011 , p. 233 ). Dispoziţia stipula că evreii vor fi supravegheaţi de şase gărzi de religie creştină pe parcursul întregii zile, bunăoară 24 de ore, şi, totodată, vor fi închişi în spatele a două porţi de fier pe parcursul nopţii. Autorii mai sus amintiţi citează din proclamaţia originală pentru a evidenţia justificarea autorităţilor statale: prevenirea evreilor de a nu rătăci noaptea prin oraş, aceştia putând provoca nemulţumiri profunde creştinilor ( Chambers D. şi Pullan B., 1992, pp. 338-339 ).           Ghetoizarea ia naşt