Postări

Se afișează postări din 2010

Bucureşti: cetatea, satul lui Bucur şi începuturile aşezării: apariţie, locaţie şi controverse

Ei bine, dacă pentru celelalte perioade istorice din evoluţia geografică a Bucureştiului care s-au succedat începând cu secolul al XVI-lea, evenimentele par să fie cât de cât mai limpezi, pentru perioada de început, adică pentru controversatul interval cuprins între secolele XIII şi XIV, lucrurile nu par a fi câtuşi de puţin limpezi. Existenţa mai multor puncte de vedere cu privire la apariţia aşezării numită ulterior Bucureşti, îngreunează foarte tare analiza de faţă. Ceea ce este însă confirmat prin documente oficiale, este că, în secolul al XV-lea, la data de 20 septembrie 1459 avem prima atestare documentară, prima menţiune precisă a cetăţii din spaţiul actualei capitale. Actul scris în limba slavă şi numit hrisov, dat „în cetatea Bucureştilor”, afirmă Giurescu, este important nu numai pentru că dovedeşte în mod cert atestarea documentară a oraşului, dar şi pentru faptul că se arată fără echivoc că reşedinţa domnească este la Bucureşti [1] , autorul continuând cu convingerea că şi

Cât % occident cât % orient în Bucureşti

Recenta călătorie din Asia Mică, Anatolia, sau aşa cum o cunoaştem cu toţii, Turcia, m-a făcut să ma gândesc mai mult la legătura dintre Bucureşti, Occident şi Orient, şi la modul în care cele din urmă se împletesc în capitala României. De fapt, aceste gânduri mă macină demult, iar întrebarea: sunt Bucureştii un oraş occidental, oriental, sau un mix între cele două(?), nu îmi dă pace. Ori, formulând altfel am putea întreba, mai este Bucureştiul un oraş de factură orientală sau s-a transformat astăzi într-unul occidental? Răspunsul pentru această întrebare trebuie nuanţat şi structurat pe mai multe paliere pentru a avea o cât mai obiectivă şi clară perspectivă a realităţilor urbane de astăzi. În primul rând trebuie să aruncăm o privire asupra istoriei. În cel de-al doilea rând trebuie să disociem, pe principiul conceptului "six thinking hats" din domeniul gândirii critice, populaţia de cadrul urban geografic şi arhitectural. Iar în final să încercăm identificarea elem

Bucureşti: oraşul în care ne tolerăm reciproc, sau unde nu ne interesează de ceilalţi?

Mi se intampla adesea sa merg prin acest oras(?), asa, fara motiv. Iar in acest periplu intamplator, imi place sa privesc strazile, cladirile si oamenii. Si ce credeti ca observ? Ca in toata aceasta harababura urbana, nimic nu se potriveste si nu se completeaza, nici strazile, nici cladirile si nici macar oamenii. Pe semne ca nu ne intereseaza nimic din aceasta mare casa urbana in care ne desfasuram activitatea de zi cu zi. Totul pare a fi diferit de tot, dar mai cu seama, toti par a fi diferiti de toti. O sintagma cunoscuta suna cam asa ''separati, dar impreuna''. Cred ca acesta este si sloganul Bucurestiului, chiar daca suntem cu totul si cu toate ale noastre (strazi, case, blocuri etc.) separati si diferiti, suntem totusi impreuna. Este, daca vreti, un mod mai plastic de a spune ca traim separati, dica segregati. Chiar daca ne place sau nu, chiar daca recunoastem sau nu, sau, chiar daca vrem sau nu sa vedem, aceasta este realitatea. Mergeti putin, asa, fara motiv (

Spaţiul urban

Cu toţii avem opinii despre ceea ce reprezintă un oraş, însă părerile diferă atât de la un caz la altul, cât şi în ceea ce priveşte percepţia asupra propriului nostru oraş. În acelaşi mod, oraşul poate fi văzut diferit de către rezidenţi, turişti, muncitori, persoane în vârstă, şomeri, femei sau copii. Totodată, evoluţia oraşelor şi a spaţiilor urbane aferente acestora a generat un adevărat fenomen urban care constituie, fără îndoială, una dintre trăsăturile cele mai caracteristice ale civilizaţiei contemporane. “Însăşi expresia de fenomen, care înseamnă o apariţie surprinzătoare, dovedeşte cât de paradoxală poate fi dezvoltarea oraşelor” afirmau Jacqueline Beaujeu-Garnier şi Georges Chabot în lucrarea Geografia Urbană, în încercarea de a arăta cât de importantă este evoluţia şi dinamica spaţiilor urbane. Dacă în anumite perioade amenajarea oraşelor a fost realizată din raţiuni religioase sau politice, urbanismul modern porneşte de la asigurarea bunăstării locuitorilor, a unor c

Segregarea socială în mediul urban

Geografia, ca şi sociologia de altfel, consemnează multe lucrări, studii şi articole dedicate procesului de segregare. La nivel analitic, lipsa unei tipologii bine stabilite îngreunează foarte tare procesul de cercetare. Cu riscul de a genera o serie de opinii nu tocmai pozitive la adresa tipologizării prezente, voi încerca să disec segregarea urbană, aşa cum a fost concepută de către Michael White ( 1983, pp. 1008-1018 ) , având ca principiu de diferenţiere elementele principale ale mediului urban. Cu alte cuvinte, analiza tipologică va porni de la premisa că segregarea urbană se clasifică, pe de o parte în segregare socială – cu accent pus pe populaţie şi pe aspectele sociale ale acesteia –, iar pe de altă parte în segregare geografică/fi zică sau, aşa cum mai este denumită: segregare rezidenţială. Din acest punct de vedere, termenul care reflectă cel mai bine realitatea spaţială este mai degrabă, segregarea geografică/fizică deoarece modul de manifestare a procesului de separaţie