Cât % occident cât % orient în Bucureşti

Recenta călătorie din Asia Mică, Anatolia, sau aşa cum o cunoaştem cu toţii, Turcia, m-a făcut să ma gândesc mai mult la legătura dintre Bucureşti, Occident şi Orient, şi la modul în care cele din urmă se împletesc în capitala României. De fapt, aceste gânduri mă macină demult, iar întrebarea: sunt Bucureştii un oraş occidental, oriental, sau un mix între cele două(?), nu îmi dă pace. Ori, formulând altfel am putea întreba, mai este Bucureştiul un oraş de factură orientală sau s-a transformat astăzi într-unul occidental?

Răspunsul pentru această întrebare trebuie nuanţat şi structurat pe mai multe paliere pentru a avea o cât mai obiectivă şi clară perspectivă a realităţilor urbane de astăzi. În primul rând trebuie să aruncăm o privire asupra istoriei. În cel de-al doilea rând trebuie să disociem, pe principiul conceptului "six thinking hats" din domeniul gândirii critice, populaţia de cadrul urban geografic şi arhitectural. Iar în final să încercăm identificarea elementelor de factură orientală sau, după caz, occidentală, care sunt prezente în acest oraş. Totodată, trebuie să afirm că nu mă pot dezice, indiferent de eforturi şi strădanie, de subiectivitatea individului care locuieşte în acest oraş şi care-l apreciază aşa cum este el, cu bune şi cu rele.

Numai dacă privim evoluţia terminologică a unităţilor teritoriale bucureştene vom observa că istoria oraşului este foarte legată de orient. De pildă, ceea ce noi numim astăzi drept cartier, adică un spaţiu urban oarecum particularizat prin diferite trăsături ce-i dau o anumită personalitate spaţială, arhitecturală şi socială în cadrul oraşului, purta, în urmă cu 4-5 secole numele de enorie - termen de origine grecească. Ulterior, noţiunea de mahala - provenită din limba turcă - a înlocuit vechea denumire de enorie. Practic aceste noţiuni (enorie şi mahala), extrem de prezente în limbajul populaţiei bucureştene din vremuri apuse, arată influenţa orientului asupra spaţiilor româneşti extra-carpatice şi, implicit, asupra Bucureştiului. Acest lucru dovedeşte că impactul cultural oriental - grecesc şi turcesc în special - a fost însemnat. Începând însă cu sfârşitul celei de-a doua jumăţi a secolului XVIII şi începutul celui următor, lucrurile iau o întorsătură irevrersibilă. Mahalaua îşi pierde din însemnătate, locul fiind luat de cartier - de origine franţuzească. Acest trend fiind în concordanţă cu evoluţia şi aspiraţiile locuitorilor capitalei. Atât în arhitectură, muzică şi vestimentaţie, cât şi în aspiraţii şi mod de viaţă, Bucureştiul începea să arate o nouă faţă, ceva mai occidentală. De la conace şi case boiereşti cu extrem de întinse curţi şi grădini cultivate, se trece la case impunătoare şi cochete de inspiraţie franţuzească şi nemţească. Hanurile încep să-şi piardă din însemnătate, câştigând din ce în ce mai mult hotelurile. Comerţul haotic se organizează în zone bine definite: Lipscani (mărfuri aduse din oraşul Leipzig), Gabroveni (cu produse din Gabrovo), Uliţa Germană (actuala stradă Şelari) etc. Portul turcesc este abandonat în locul lui adoptându-se maniera vestimentară franţuzească. Iar acestea sunt numai câteva dintre reperele istorice care au schimbat faţa Bucureştiului.

Cât priveşte situaţia de acum, în 2010, oraşul - capitală a României se prezintă cu totul şi cu totul diferit, atât faţă de modul de evoluţie provenit din Est, cât şi de perioada de schimbări profunde de provenienţă Vestică. Bucureştiul de astăzi are o identitate proprie! Dar pentru a defini această identitate trebuie să scindăm, după cum anunţam la început, populaţia de cadrul morfo-arhitectural. De ce facem acest artificiu analitic? Spre exemplu, călătoria din Turcia mi-a dovedit un proces extraordinar. Bunăoară, indiferent de modul social de trai, populaţia poate organiza şi dezvolta un oraş - un spaţiu geografic în general - într-un mod funcţional aparte, chiar dacă percepţia exterioară te duce cu gândul la "funcţionare haotică".

Revenind la Bucureşti şi la peisajul urban şi arhitectural al acestuia, putem constata că orientul practic a dispărut. Au dispărul aproape toate hanurile care cândva făceau cunoscute lumii exterioare veleităţile comerciale ale Bucureştiului. Făcând o paranteză aici, acest fapt nu-l putem considera deloc benefic văzând importanţa istorico-arhitecturalo-turistică a Hanului lui Manuc, însă, închizând paranteza, aici ne interesează mai puţin acest amânunt - desi după cum subliniam în paranteze, în realitate nu este deloc un amănunt -, luând în considerare doar ceea ce este sau nu, prezenţă actuală a culturii orientale în viaţa Bucureştiului. Graţie aportului dat de numărul însemnat al construcţiilor în stil francez şi german (baroc, clasic, art nouveau etc.), multe clădiri fiind chiar copii sau reproduceri ale unor importante edificii arhitectonice vestice, Bucureştii emană un aer occidental. Sistematizările succesive au eliminat mănunchiurile de străzi întortochiate şi labirintice, conferind perspective serioase pentru bulevardele mari şi spaţioase asemenea celor vestice. Totodată arhitectura tipic românească sau brâncovenească, întregeşte tabloul oraşului schimbat. Şi ar mai fi încă multe de spus.

Populaţia, dincolo de modificările amintite aduse oraşului prin împrumuturile vestice din estetica urbană şi însuşirea într-o proporţie substanţială a modului de viaţă ocidental, a păstrat şi din cultura orientala ceva elemente. Printre acestea cele mai frecvente sunt atitudinea de tip laisse-faire, tocmeala şi uneori lipsa de comportament civic.

Şi totuşi, cu toate acestea, Bucureştiul arată mult mai mult a oraş occidental decât a unul oriental...

Chiar dacă traficul este destul de aglomerat pentru că reţeaua rutieră nu este suficient de dezvoltată pentru a face faţă numărului mare de maşini. Chiar dacă există suficiente clădiri dezafectate sau cu grave probleme edilitare, chiar dacă mai există încă străzi neasfaltate şi lipsite de canalizare, în Bucureşti proiectele de reabilitare a clădirilor reprezentative, a centrului istoric, de modernizare a sistemului de transport în comun, de înfrumuseţare şi mobilare urbană, de modernizare a străzilor precum şi grija ceva mai mare pentru salubrizarea urbană sunt suficient de multe argumente pentru a spune că acest oraş este unul occidental, atât din punct de vedere al peisajului cât şi al atitudinii sociale. În mod cert pe lângă cele menţionate mai pot fi multe alte lucruri care să aducă un plus occidental sau, după caz oriental.

În final, verdictul: Bucureşti oraş occidental!