Ghetoul de la blocurile NATO din Oradea: segregare rezidenţială cu origini în comunism

Moştenirea comunistă: ghetoizare de la bun început

Ghetoizarea comunistă

Începutul anilor ’70 a marcat momentul în care familiile de romi ce locuiau în Calea Clujui şi alte zone din apropierea străzii Voltaire, au fost pur şi simplu scoase din case şi expropriate, pentru a face loc viitoarelor fabrici socialiste. „Au fost mutate forţat în 6 blocuri construite special pentru aceste familii. În prezent (anul 2008 – n.a.) blocurile şi zona arată ca după o intervenţie militară. Multe geamuri sunt sparte, unele înlocuite cu carton, tablă sau pânză; pereţi cu tencuiala căzută, plini de graffiti; gropi de jur împrejur înfundate cu gunoaie; mormane de fiare şi cartoane; multă sărăcie şi mizerie ... pereţii [holurilor interioare] sunt plini de igrasie, fără nicio sursă de lumină ... scările reci, degradate şi soioase[1]”. Cam aşa schiţa Cristian Horgoş evoluţia spaţiului locativ NATO, unde într-o locuinţă trăiau, în 2008, chiar şi trei familii, situaţie nemaiîntâlnită în niciun alt ghetou al României urbane.

Ghetoul se află şi astăzi, ca şi în trecut, la periferia sud-vestică a municipiului Oradea. Aici, într-un spaţiu de aproximativ 40 m² locuiau până la 20 de suflete „părinţi, copii, bunici şi alte rude sau, în unele cazuri, stau împreună în acelaşi apartament chiar şi familii fără niciun grad de rudenie între ele[2]”. Completând istoria moştenirii comuniste, Adrian Criş adaugă fapul că romii care nu au mai putut fi înghesuiţi în cele 6 blocuri, au fost lăsaţi să-şi ridice case, chiar şi fără acte[3], în aceeaşi zonă.

Sub titulatura Mai bine mai târziu decât niciodată, blocurile NATO se pregătesc să intre în UE, cu doi ani mai devreme, în 2006, populaţia ghetoului era de 574 de indivizi, din care 257 copii. Referitor la etnie – se arată în articolul respectiv –, din totalul menţionat „167 de persoane sunt de etnie maghiară, 405 sunt romi, printre aceştia figurând totodată şi două persoane de naţionalitate română[4]”. Pe cale de consecinţă deducem gradul mare de omogenitate şi, totodată, concentrare etnică a romilor. Bunăoară raportul procentual arată că 70% dintre locuitori sunt romi, adică 2/3 din total. Iar în articol se mai arată că la vremea respectivă peste 200 de oameni locuiau acolo fără forme legale. Fără a încerca să speculăm, probabil că astăzi numărul şi, implicit, procentul populaţiei rome este ceva mai mare ţinând cont de trendul evolutiv la nivel naţional al etniilor prezente în ghetou. Atât maghiarii, cât şi românii au înregistrat un spor natural negativ, în timp ce romii au sporit numeric.

Experienţă

O experienţă aparte – este convins Ovidiu Morcan – dacă nu chiar exotică, este dată de incursiunea în universul stăzii Voltaire, care, de altfel, este plină de viaţă[5]. Locuitorii blocurilor mizeriei de pe strada Voltaire, alcătuiesc ceea ce astăzi se numeşte ghetoul Oradei. Blocurile NATO ce adăpostesc peste 150 de familii de romi sau, mai bine spus, 700 de persoane, au nevoie grabnică de reparaţii după cum s-a putut constata din citatul preluat din articolul lui Horgoş. De altfel, acesta este peisajul dezolant în care se joacă astăzi sute de copii condamnaţi la un viitor nesugur şi crud: „Locul unde mizeria aproape că ţine de zestrea genetică, unde oamenii îşi ţin(eau) caii şi câinii în apartamente, unde îşi aduc(eau) cina compusă adesea din resturi procurate din tomberoane, dar unde parabolicele cresc la fiecare geam[6]”. Ei bine, deşi trăiesc în condiţii foarte grele, majoritatea doar din ajutor social şi ce mai găsesc prin groapa de gunoi, rezidenţii ghetoului din cartierul Velenţa sunt – prin prisma numărului mare de antene – la curent cu tot ce mişcă[7].

Cu toate că familiile ce domiciliază în apropierea ghetoului NATO s-au obişnuit – constată Alina Ungur –, de voie, de nevoie, cu mizeria, mirosul (adesea insuportabil) şi certurile destul de frecvente între romi, disperarea rămâne totuşi la cote ridicate în rândul vecinilor: „chiar ne gândim să ne vindem locuinţele şi să ne mutăm[8]”. Şi asta în condiţiile în care „de-a lungul timpului, au trecut cu vederea toate aceste aspecte – prezentate mai devreme – n.a. – cetăţenii sunt ... nemulţumiţi de neplăcerile provocate de familiile de romi, pe de o parte, şi de modul în care autorităţile înţeleg să le sprijine, pe de altă parte[9]”. Însă vecinii din cartierul Velenţa afirmă că nu s-au putut obişnui cu modul lor de trai care implică nemuncă, mizerie şi furt: „Fură şi distrug tot în jur. Aveam în zonă un părculeţ care a fost distrus şi dus la fier vechi. Plus că în zonă sunt ... gunoaie[10]”. Gunoaie adunate din când în când în timpul campaniilor de igienizare demarate de Administraţia Socială Comunitară Oradea (ASCO), mobilizându-se totodată întreg efectivul uman din ghetou cum s-a întâmplat de exemplu în luna septembrie din 2009[11].

Big Brother: supraveghere 24 de ore din 24

După cum se poate constata din multitudinea articolelor de presă redactate pe baza acestui spaţiu urban, în zona denumită generic NATO din Cartierul Velenţa s-a investit. Poate mai mult decât în alte spaţii urbane similare, ori comparabil cu Turturica (Alba Iulia) sau L2 (Drobeta Tr. Severin). Cu toate acestea în anul 2010 se spunea: „accesul pe strada Voltaire din Oradea a devenit sinonim cu un act de curaj. Persoanele care se încumetă să treacă prin zonă riscă să fie buzunărite sau tâlhărite[12]”. Mulţi dintre locuitorii ghetoului sunt certaţi cu legea, iar pentru a stopa şirul acţiunilor infracţionale – în special furturi – autorităţile au decis în 2010 să monteze camere de supraveghere pentru a monitoriza locatarii clădirilor. Acţiunea a nemulţumit în mod evident oamenii. S-a argumentat din rândul locatarilor blocurilor cu pricina că, de pildă, se fură şi în „alte” zone, continuându-se cu precizarea că „acolo” nu se montează camere. Abordarea impersonală a problematicii din rândul locatarilor cu „alte” şi „acolo”, a lăsat loc opiniilor ceva mai apropiate de adevăr, ce confirmau „cu o jumătate de gură” după cum bine remarca Diana Vereş, că uneori fărădelegile sunt la ele acasă: „Poate că mai sunt câţiva tineri care fură[13]”. Periculozitatea zonei este întărită şi de confesiunea următoare: „în Velenţa ... unde sunt blocurile NATO, nici taxiurile nu te duc noaptea[14]” realizată de către o persoană pe un oarecare forumul.

Pe lângă furturi, aflăm dintr-un articol publicat în urmă cu aproape doi ani, mai mulţi indivizi din ghetoul NATO se îndeletnicesc cu practica cerşitului în câteva zone foarte populate din municipiu[15].

---

[1] Cristian Horgoş, Habitat, nu blocuri NATO, Bihor Online, 15 martie 2008.

[2] Ibidem.

[3] Adrian Criş, Ţiganii Bihorului, Bihoreanul, 08 august 2006.

[4] Mai bine mai târziu decât niciodată, blocurile NATO se pregătesc să intre în UE, Oradea Online, 08 noiembrie 2006, disponibil la http://www.oron.ro/stiri/cautare/stiri_Mai_bine_mai_tarziu_decat_niciodataBlocurile _NATO_se_pregatesc_sa_intre_in_UE_-_Oradea_247939.html (accesat 09.06.2012).

[5] Ovidiu Morcan, Blocuri NATO „parabolice”, Bihor Online, 09 decembrie 2007.

[6] Viaţa în ghetou, Bihoreanul, 22 septembrie 2009, disponibil la http://hunedoreanul.gandul.info/magazin/viata-in-ghetou-4922382 (accesat 08.06.2012).

[7] Ovidiu Morcan, Parabolice pe blocurile „sărmane”, Bihor Online, 28 noiembrie 2007.

[8] Alina Ungur, Blocurile NATO lasă fără curent o stradă întreagă, Crişana, rubrica Controverse, 10 aprilie 2008.

[9] Ibidem.

[10] Georgiana Anghel, Protest în stradă din cauza unei decizii a Primăriei, România Liberă, 10 februarie 2006.

[11] Chiriaşii blocurilor „NATO” şi ai Azilului de Noapte au făcut curăţenie, Bihoreanul, 01 septembrie 2009, disponibil la http://new.bihoreanul.ro/bihor/chiriasii-blocurilor-nato-si-ai-azilului-de-noapte-au-facut-curatenie-foto-4833652 (accesat 09.06.2012).

[12] Diana Vereş, Big Brother 24 de ore din 24, pentru romii din blocurile NATO, din Velenţa, Adevărul, 13 martie 2010.

[13] Ibidem.

[14] http://www.linkmania.ro/forums/index.php?showtopic=179798 (accesat 09.06.2012).

[15] Locurile de cerşit din Oradea au fost luate la puricat de poliţiştii comunitari, OradeaPress, rubrica Social, 10 noiembrie 2010, disponibil la http://www.oradeapress.ro/2010/11/locurile-de-cersit-din-oradea-au-fost-luate-la-puricat-de-politistii-comunitari/  (accesat 09.06.2012).