segregare urbana

Această etapă se împarte în două „timpuri” istorico-sociale. Primul „timp”ar trebui să includă – desi nu se caracterizează printr-o omogenitate structurală vizibilă –, perioada anilor ’20-’40 ai secolului trecut. Iar al doilea „timp”, ceva mai bine conturat, începând cu anii ’50 şi sfârşindu-se odată cu căderea regimului comunist. Pe de o parte vorbim de modificările survenite în peisajul, structura şi funcţiunile oraşului după unirea cu Transilvania, adică începând mai ales cu anul 1920, iar pe de altă parte, cel puţin în privinţa anumitor decizii politice urbane, începând cu a doua jumătate a secolului trecut ce se suprapune epocii „de aur a socialismului” care a schimbat în anii ’70 aproape radical faţa oraşului în perimetrul central, făcând loc unor structuri urbane şi de arhitectură megalomanice (Casa Poporului, B-dul. Victoria Socialismului sau Unirii de azi etc.). Casă cu arhitectură deosebită din zona Kiseleff La sfârşitul Primului Război Mondial, Bucureştiul număra aproape ...

Geografia este cea care analizează din punct de vedere sţiinţific evoluţia spaţială a anumitor modele sau tipuri de procese si fenomene. În ceea ce priveşte fenomenele care au loc în spaţiul urban, acestea au o dinamică mult mai accentuată şi o evoluţie mult mai spectaculoasă decât cele legate de geografia fizică. Viaţa socială este cu atât mai complexă cu cât este localizată în mediul urban, iar creşterea oraşelor ca suprafaţă şi număr de locuitori, antreneaz ă o cât mai bună coordonare a componentelor acestora: spaţiu urban şi populaţie. Modul de a percepe evoluţia societăţii din marile oraşe – dar nu numai! – este strâns legat de cartier. Nu de puţine ori spaţiul geografic al multor indivizi se rezumă la cartier, acolo unde s-au născut, au crescut şi îşi dezvoltă activitatea. Acest fapt este rezultatul comodităţii pe care o induce traiul în oraş. Astfel, dorinţa de a avea un serviciu cât mai aproape de casă devine o prioritate. Indiferent dacă luam un caz banal precum cel al Bucureş...