segregare urbana

Prezentarea conferinţei: ARARAT.COM B365.RO

1. C omerţul, factor al v echimii armeneşti la Bucureşti  Armenii sunt în mod sigur printre primii care au poposit în spaţiul românesc încă din secolul al XVI-lea:  „sunt încă demult aşezaţi prin diferite oraşe ale Munteniei. Sunt la Bucureşti, sunt la Târgovişte, sunt la Râmnic”  ( Ionescu-Gion, 1899,  p. 444 ) .  Cea mai veche menţiune documentară a armenilor pe cuprinsul vetrei Bucureştilor datează din secolul al XVII-lea:  „Mahalaua armenească este pomenită în documentele secolului XVII. Acolo şi-aveau şi biserica” ( Ionescu-Gion, 1899,  p. 230 )  . Aşadar, nu putem decât să-i dăm dreptate lui  Giurescu atunci când afirmă că  „o colonie veche şi importantă în Bucureşti au format-o armenii" (2009, p. 512).   Documentele citate de acesta atestă faptul că armenii locuiau la Bucureşti în anul 1640, iar în secolul al XVII-lea ştirile şi notele despre armeni se înmulţesc. ( Giurescu,  2009,  p. 513).  Până şi  Pa...

După rromi, cea mai numeroasă comunitate etnică din Bucureşti  este,  în prezent, cea chineză. Numărul chinezilor din capitală a crescut constant după revoluţie, astăzi înregistrând (neoficial) un număr destul de mare, între 10.000 şi 15.000 de locuitori. Pentru a putea observa mai bine amploarea fenomenului migraţionist chinez spre Bucureşti, trebuie menţionat că la recensământul din 2002 diaspora chineză număra peste 2.000 de indivizi. Având o cultură aparte şi un mod propriu de organizare socială, chinezii s-au concentrat din punct devedere spaţial în estul capitalei. Colentina fiind cartierul cu cel mai mare număr de chinezi din Bucureşti. Adunarea lor în est se datorează apropierii de complexele comerciale Europa şi Dragonul Roşu unde aceştia desfăşoară diverse activităţi comerciale. Aceştia importă diverse produse din China (dar nu numai!) pe care apoi le desfac în cele două zone comerciale. Diaspora chineză se prezintă destul de polarizat. Deşi nu creează probleme ...

Raportându-ne la ceea ce există concret din punct de vedere al schiţelor şi planurilor pentru Bucureşti , practic pentru perioada de dinainte de 1770 nu avem nicio dovadă certă a modului cum arăta aşezarea. Prima dovadă a distribuţiei spaţiale a componentelor orăşeneşti consemnată într-un plan, apare cam pe la 1775, atunci cănd este întocmit planul/schiţa Sultzer. Prin urmare nu se ştie cu exactitate care era distribuţia spaţială a mahalalelor bucureştene până la momentul respectiv. De pildă în perioada domniei lui Ipsilanti, aflăm de la Ionnescu Gion, că în Bucureşti existau 67 mahalale. Cu timpul numărul acestora a crescut iar la sfârşitul secolului al XVIII-lea numărul mahalalelor era cuprins între 82 şi 92 de astfel de unităţi „administrative”. Şi după cum ne putem imagina, situaţia acestora nu se prezenta într-o manieră omogenă din niciun punct de vedere. Astfel, în toată istoria capitalei, mahalalele s-au înscris în cea mai amplă diversitate tipologică. De la mahalale ale...

Unul dintre cele mai râvnite spaţii din imediata vecinătate a Bucureştiului , datorită numeroaselor condiţii naturale [1] pe care le oferă este Pipera. Apărută din nevoia clasei sociale bogate de a fugi de marele oraş, de agitaţia, zgomotul şi poluarea mediului urban bucureştean, Pipera reprezenta în urmă cu douăzeci de ani un simplu teren agricol . Ridicarea caselor disparate la început, apoi a ansamblurilor rezidenţiale de vile a dat naştere unui adevărat cartier marginal „de lux” . Proprietarii de terenuri din zonă au reuşit să obţină câştiguri financiare frumoase odată cu avântul şi afluxul de bogaţi către nord. Segregarea spaţială a clasei superioare este mai vizibilă aici decât în oricare alt spaţiu urban bucureştean sau periferic . Acest lucru este suţinut atât de preţurile terenurilor şi locuinţelor, precum şi de numărul mare de proiecte rezidenţiale (case, vile, ansambluri de tip închis, ansambluri de blocuiri, ansambluri rezidenţiale mixte etc.). Preţul terenurilor şi locu...