segregare urbana

Ceea ce încerc sa prezint în aceast articol a fost inspirat de un eveniment din urmă cu cateva zile. Pentru a se înţelege în nota reală şi obiectivă ceea ce vreau să exprim, voi începe cu cazul/evenimentul amintit. După aceea am să-l „decojesc” pentru a-l expune într-o lumină nouă, puţin observabilă „cu ochiul liber”, întrucât lăsându-l neanalizat sau neexplicat rămâne un fragment banal din viaţa obişnuită a oricărui oraş. Iată evenimentul! Vineri dimineaţa, o oarecare vineri din lungul şir de zile ce se scurge necontentit fără a-i mai simţi pulsul – cu precădere după o anumită vârstă –, pe la ora 9.30 a.m., într-o zonă urbană intens circulată din apropierea unei pieţe bucureştene, o mulţime de vreo 30-40 de persoane stătea liniştită în faţa unui magazin, formând o coadă apreciabilă. Nu chiar ca acelea de pe vremea comunismului, când se stătea la coadă la carne, lapte, ulei sau mai ştiu eu ce. Nu! Oamenii erau destul de pestriţ îmbrăcaţi, în sensul acela vestimentar care arată că m...

   Sursa :  Greg Younger, Flickr CC      Sărăcia urbană în varianta cea mai acută reprezintă, indiscutabil, o problem socială căreia i se caută încă o soluţie. Relaţia sărăcie – turism ce până nu demult era total antinomică, pare a forma din ce în ce mai des o asociere reciproc avantajoasă. Graţie apetenţei turiştilor pentru cunoaşterea şi contactul cu realitatea umană dezavantajoasă din spaţiile sărace segregate, agenţiile de turism au introdus în oferta turistică programe de vizitare a aşa-numitelor slumuri urbane. Există numeroase exemple pentru America Latină, Asia şi Africa. Practici de acest gen sunt posibile şi în alte areale geografice datorită prezenţei sărăciei segregate în multe oraşe ale globului, chiar şi în cele europene, incluzând aici şi România.      Cu toate acestea, turismul sărăciei sau turismul în slum Sursa : http://nativedaughternotes.blogspot.ro/ este de departe cea mai dezbătută şi controversată fo...

          Probabil prin afinitate culturală cu celebrul bulibaşă, romii de pe Craica dincolo de mizerie, sărăcie sau mentalitatea de cerşetor – spune Mesaros –, sunt de acord cu instituţia liderului. Însă, aceşti lideri îşi exercită atribuţiile cu precădere în timpul alegerilor, atunci când, ilegal şi prin fraudă evidentă, adună cărţile de identitate de la ţigani, pentru a aduce voturi în cursa electorală anumitor candidaţi [1] . Cu alte cuvinte, „ Liderii ... în realitate controlează masa de romi în zilele alegerilor prin forţa banului [2] ”, adică prin mită electorală. Romii aflaţi în starea cruntă de sărăcie, desigur, acceptă mita, iar acest fapt ne duce cu gândul la acel sprijin reciproc sau accept mutual de conjunctură. Romii ştiu că acest lucru nu apare tot timpul, prin urmare acceptă banii şi îşi vând votul. Însăşi strada Craica a apărut din motive pur electorale, „ cu buletinele e la fel [3] ”. Aşadar, Craica, în forma ei actuală, a fost întreţinută şi p...

           Ghetoul Băii Mari , punga de sărăcie a oraşului, cartierul de cocioabe improvizate etc., iată cum îşi încep articolul din data de 14 ianuarie 2012 jurnaliştii Cătălin Ţineghe şi Lavinia Săbăciag. Craica, fără îndoială „a uimit o întreagă comunitate”, iar în perimetrul ei persistă un miros înţepător caracteristic. Mizeria, debandada şi şobolanii sunt la tot pasul. Cei de pe urmă mişună nestingheriţi pe lângă copiii de 2-3 ani [1] . Când plouă este aproape imposibil să te deplasezi în perimetrul Craicăi fiindcă nămolul depăşeşte pe alocuri glezna. În urmă cu 15-16 ani, spunea un locuitor din zonă, pe locul actualului slum sau ghetou (dacă avem în vedere compoziţia etnică) nu era nimic, nicio construcţie... doar câmp. Nemulţumirea locuitorilor de pe strada Păltinişului din vecinătate are la bază permisivitatea şi ignoranţa autorităţilor, care au închis ochii la procesul continuu de extindere şi de locuire ilegală din lungul Craicăi, pârâul care...

        1. A fost: „blocul ruşinii”... un ghetou cu practici rurale       Ce a însemnat locuirea în vechiul bloc L2 din Aleea Nuferilor, ghetoul Severinului sau „blocul ruşinii” până în 2010, nu diferă cu nimic faţă de alte ghetouri ale spaţiului urban românesc. Populaţia imobilului era dominată covârşitor de etnicii romi, unii fără acte de identitate. Locuiau într-un imobil şubred din punct de vedere tehnic. Structura de rezistenţă a blocului în cauză trebuie serios consolidată pentru ca în viitor aceasta să mai poată găzdui oameni. Aşadar, cei care au locuit în L2 până în 2010 s-au expus în fiecare clipă unui pericol iminent. Orice cutremur ceva mai puternic putea pune la pământ imobilul într-o clipă. Inspectorii în construcţii au constatat că „ dejecţiile care s-au scurs ani de-a rândul de la un etaj la altul au măcinat toţi pereţii [1] ” în condiţiile în care vechimea blocului nu este mai mare de 30 de ani. Subsolul a înmagazinat şi el de-a lung...

          Cu toţii ştim ce iarnă dură a fost cea de la începutul acestui an. Cu greu au făcut faţă cheltuielilor pentru încălzire şi celor conexe mulţi dintre români. Probabil o hartă a persoanelor aflate în cea mai mare nevoie la nivel naţional ar arăta înfiorător. Nici măcar înfricoşător, ci exact aşa cum am spus... înfiorător. Chiar şi în aceste condiţii, oamenii politici îşi îndreaptă atenţia cu greu în direcţia nevoiaşilor. Însă nu şi atunci când există un scop politic. Iar dacă acesta poate avea impact mare cu costuri minime, scopul poate fi optim atins. Mai concret, dacă demersul politic este urmat de aprecieri pozitive, atât din partea săracilor ce au fost vizaţi (rămânându-le în memorie pentru vot), cât şi din partea mass-mediei, atunci politicul şi-a atins ţinta.         Concret, astfel de acţiuni se petrec în mai toate regiunile ţării acolo unde predomină sărăcia şi unde există masă de manevră. Terenul de acţiune este mănos mai a...