Turismul sărăciei. Plătind bani pentru a vedea sărmani în spaţiile urbane segregate

  

Sursa: Greg Younger, Flickr CC

     Sărăcia urbană în varianta cea mai acută reprezintă, indiscutabil, o problem socială căreia i se caută încă o soluţie. Relaţia sărăcie – turism ce până nu demult era total antinomică, pare a forma din ce în ce mai des o asociere reciproc avantajoasă. Graţie apetenţei turiştilor pentru cunoaşterea şi contactul cu realitatea umană dezavantajoasă din spaţiile sărace segregate, agenţiile de turism au introdus în oferta turistică programe de vizitare a aşa-numitelor slumuri urbane. Există numeroase exemple pentru America Latină, Asia şi Africa. Practici de acest gen sunt posibile şi în alte areale geografice datorită prezenţei sărăciei segregate în multe oraşe ale globului, chiar şi în cele europene, incluzând aici şi România.

    Cu toate acestea, turismul sărăciei sau turismul în slum

Sursa: http://nativedaughternotes.blogspot.ro/

este de departe cea mai dezbătută şi controversată formă de turism, ca urmare a multiplelor probleme de etică şi moralitate pe care le ridică: transformarea cartierelor paupere, împovărate, în destinaţii turistice valoroase, vandabile turiştilor internaţionali. Selectarea şi idealizarea anumitor aspecte ale sărăciei sunt transformate în produse turistice pentru consum. Acest turism de nişă face apel la „vânzarea de emoţii” ce contemplează sărăcia în varianta ei cea mai pură şi, totodată, invită la meditare asupra rolului pe care îl joacă turismul, şi noi ca turişti, în contextul sporirii alarmante şi concentrării spaţiale a sărăciei urbane.