segregare urbana

Toate cele trei comunităţi compacte, dar diferite, de romi de la Pata Rât (Cantonului, Dallas şi Noul Pata Rât), formează, după cum se exprimă jurnalistul Adrian Dohotaru , „cel mai mare ghetou din apropierea unei gropi de gunoi din Europa [1] ”. În mare parte, membrii comunităţilor de romi de la Pata Rât se ocupă cu colectarea diferitelor materiale reciclabile din cuprinsul gropii de gunoi de aici. Îndeletnicirea lor este cunoscută de întregul oraş şi de către autorităţi, care de multe ori, tacit, au consimţit această crudă realitate . O altă activitate a romilor din acea zonă este colectarea fierului vechi, fie de pe rampa de gunoi, fie din proximitate. Preţul încasat pe materialele feroase colectate reprezintă pentru majoritatea romilor singura sursă de venit necesară traiului cotidian. Colectarea se realizează de către toţi membrii familiei, fără deosebire femei sau bărbaţi, adulţi sau copii. Nu de puţine ori – după cum declară anumiţi indivizi din şatră –, între deşeurile de pe r...

Criza i-a pus la grea încercare – deşi nu cred că duceau lipsă de greutăţi –, pe mulţi dintre locuitorii oraşului. Multora li s-a redus salariul (de parcă ar mai fi trebuit să va mai spun asta!), alţii şi-au pierdut locul de muncă, iar cei mai oropsiţi locuitori ai oraşelor şi-au văzut spulberată şi ultima şansă de a mai câştiga un ban. Şi totuşi, din neant a apărut o oportunitate. Se spune, nu (!), conform culturii chineze, că perioadele de criză aduc şi OPORTUNITĂŢI. Şi iat-o: colectarea PET-urilor . Dacă zilnicele strigăte ale ţiganilor/rromilor ce umblă după colectarea fierului vechi chiar şi în cele mai centrale locuri ale Bucureştiului, nu mai reprezintă o noutate ( Fiare veeeeeeeeechi... fiare looooooooom ), foşnetul cotidian al PET-urilor pare ceva mai recent, semn că el a luat amploare odată cu împământenirea crizei pe meleagurile dâmboviţene. Colectarea PET-urilor sau a BIDOANELOR, aşa cum le numim în mod curent, nu este o activitate apărută ca urmare a crizei în mod...