segregare urbana

Am pornit în interpretarea mea cu privire la aşa-numita ruptură dintre generaţii din spaţiul urban bucureştean de la o idee interesantă, ivită parcă de nicăieri. Cotrobăiam pe NET ca de obicei pentru a-mi clarifica şi solidifica opinia despre subiectul avut în discuţie, la care mă gândeam de mai mult timp. Prin urmare, sub titulatura Conflictul dintre generaţii, pe un site oarecare (nu cred că are importanţă prea mare) găsesc următoarea formulare: r ăzboiul celor câţiva ani de adolescenţă, din cenuşa căruia se ridică de fiecare dată înfloritoare generaţia următoare, este acum un război al lumilor: lumea comunistă, care i-a crescut şi i-a învăţat „de bine“ pe părinţi, şi lumea capitalistă, care i-a crescut şi i-a învăţat „cu binele“ pe copii . Opinie destul de interesantă... şi vom vedea de ce. Deşi nu sunt obişnuit să privesc relaţiile sociale directe, de interacţiune dintre indivizi, prin prisma segregării, uneori viaţa cotidiană a urbei de pe Dâmboviţa (...şi nu numai) îmi oferă ...

De foarte multe ori observ cum oamenii pe care îi intâlnesc prin oraş (în parc, în instituţii, în mijloacele de transport în comun etc.) au anumite gesturi sau atitudini care încalcă regulile nescrise sau aşa-numitul consens mutual de convieţuire socială. La fel de des – dacă nu chiar mult mai intens decât frecvenţa gesturilor şi atitudinilor sociale exagerate şi necugetate (sau poate chiar intenţionate?) pe care le întâlnesc în cotidianul urban – mă întreb ce-i determină pe aceşti oameni să-şi supradimensioneze comportamentul civic. În fond, toţi oamenii au dreptul la libertate şi, totodată, la liberă exprimare. Dar de ce să exagerezi, de ce să încerci să epatezi? Care este finalitatea acestor atitudini? Cred că şi de data aceasta sursa comportamentului exagerat stă în legătură cu mediul urban. Întotdeauna în mediul urban au existat neadaptaţi şi inadaptabili . Au existat şi cu siguranţă vor mai exista indivizi care nu vor să adere la normele comunităţii urbane în care trăiesc. A...