11 decembrie 2011

Segregarea urbană în Municipiul Bucureşti

Create your own banner at mybannermaker.com!

Sintetizând cât mai mult cu putinţă elementele analizate în cadrul cercetării doctorale, se poate afirma că lucrarea de doctorat, aduce, atât în atenţia specialiştilor, cât şi a nespecialiştilor, problema segregării urbane. Prin urmare, dacă ar fi să ne raportăm la viaţa urbană, subiectul acestei analize are în vedere doar o mică parte a vieţii urbane, care reprezintă doar o rotiţă a complexului mecanism socio-urban.

Acestea fiind spuse, credem că demersul lucrării, structurată în două părţi şi şapte capitole este unul logic şi are ca punct de plecare Cadrul teoretico-metodologic al segregării urbane. În această primă parte a lucrării au fost analizate câteva concepte spaţiale de mare preţ pentru înţelegerea şi desluşirea temei, au fost tipologizate formele de manifestare a segregării în mediul urban, apoi au fost prezentate cauzele şi efectele acestui proces, pentru ca în finalul primei părţi să fie evidenţiate dimensiunile segregării şi modalităţile de cuantificare ale acesteia. Mai departe, în cea de-a doua parte a analizei, intitulată sugestiv Segregarea urbană în Municipiul Bucureşti şi în spaţiile limitrofe ale acestuia, ne-am oprit asupra câtorva repere istorice şi toponimice care reflectă evoluţia segregaţionistă a oraşului, după care atenţia s-a concentrat pe problematica spaţială postdecembristă a capitalei cu implicaţii directe asupra segregării. În finalul celei de-a doua secţiuni a lucrării, tematica abordată s-a focusat pe argumentarea modului în care populaţia oraşului percepe acest proces şi pe dinamica rezidenţială viitoare în vederea desluşirii tendinţelor mobilităţii.

Primul capitol al lucrării, denumit Consideraţii teoretice asupra conceptelor spaţiale şi cel al segregării, abordează doar acele elemente spaţiale care generează sau mijlocesc apariţia segregării urbane. Astfel, s-au avut în vedere conceptele utilizate în geografia urbană şi în cea socială (spaţiu urban, suburbanizare, gentrificare, cartier, ghetou ş.a.), după care segregarea a fost prezentată în conformitate cu modul de abordare propriu diferitelor ştiinţe cointeresate de subiect (geografie, sociologie, economie, istorie etc.). Iar în finalul capitolului, am încercat să definim segregarea (filtrând-o prin mai multe domenii, de data aceasta mai mult de natură tehnică, pentru a evidenţia uluitoarele contraste care apar în domeniul social şi urban) şi să-i aducem aproape varietatea terminologică ce-i este specifică. De pildă, s-a urmărit modul în care definesc specialiştii din domeniul construcţiilor sau din metalurgie segregarea, în comparaţie cu cei din ştiinţele sociale. S-a constata că există o mare diferenţă între cele două de natură problematică pentru societate şi pentru cei care se ocupă cu studiul ei (inclusiv geografi). Iar cât priveşte terminologia, în capitolul 1 este cuprinsă aproape toată paleta terminologică dată de nuanţele segregării imprimate în spaţiul urban.

Cel de-al doilea capitol se îngrijeşte de Tipologia segregării în mediul urban, care nu este altceva decât simpla dezvoltare conceptuală a macro-terminologiei utilizate pentru descrierea şi analizarea spaţiilor segregate. Pentru a înţelege mai bine ce înseamnă macro-terminologia segregării, în capitolul 2 sunt explicate modurile în care se împart diferitele forme de manifestare a segregării. În primul rând este vorba de două mari forme de manifestare (segregare socială şi segregare geografică/fizică) ce la rândul lor se subdivid în mai multe categorii. Dar înainte de a expune categoriile şi cărei forme de manifestare se subscriu, ar trebui nuanţat faptul că segregarea socială pune accent pe populaţie şi pe formele sociale ale acesteia, în timp ce segregarea geografică influenţează spaţiul şi morfologia urbană, prin inducerea unui peisaj aparte cu trăsături proprii şi identitate proprie. Nu trebuie pus semnul de egalitate între segregare socială şi marginalizare socială, întrucât cea din urmă presupune numai lipsuri materiale, iar cea dintâi se compune din formele sociale cu expresie spaţială a etniei, rasei, inegalităţii veniturilor, educaţiei şi religiei. Sunt discutate astfel în cadrul primei părţi a capitolului mecanismele segregării rasiale, segregării etnice, segregării socio-economice, ale celei confesionale sau religioase, şi nu în ultimul rând, ale celei educaţionale.

Existenţa legăturilor strânse dintre cele două forme de manifestare a segregării, căci ele se intercondiţionează, atât la nivel social, cât şi în plan geografic, naşte categorii spaţiale de manifestare dintre cele mai diverse. Astfel, capitolul 2 se încheie cu analiza slum-urilor şi a arhitecturii arealelor urbane ocupate de populaţia ce dispune de venituri mari şi foarte mari sau, după cum i-am denumit uneori în cadrul analizei, a privilegiaţilor urbani.

Capitolul trei Cauzele şi efectele segregării urbane debutează cu cea mai importantă cauză a segregării urbane: inegalitatea veniturilor şi statutul socio-economic. Alături de această cauză majoră, literatura socio-geografică de specialitate – atât naţională, cât şi internaţională – aduce în discuţie mult mai multe cauze pe care, desigur, nu le puteam scăpa din vedere. Sărăcia populaţiei însoţită de aproape toate formele ei de manifestare (relativă, absolută, severă, extremă, reziduală, de lungă durată etc.) se găseşte în rândul preocupărilor analizate în cadul acestei secţiuni. Mai mult, discriminarea – pe piaţa imobiliară, în educaţie ş.a. – şi preferinţele personale reprezintă alţi doi factori generatori ai disfuncţionalităţilor urbane în apariţia segregării, motiv pentru care nu puteau fi omişi. La fel de numeroase, dacă nu chiar mai numeroase, sunt efectele segregării urbane. Drept urmare, în paginile dedicate capitolului 3 sunt expuse efectele care influenţează calitatea locuirii şi pe cea a cartierelor, oportunităţile sociale de orice fel, clasele sociale şi comportamentul electoral. Simultan au fost atinse acele efecte care îmbracă forme extreme, precum: comportamentul delicvent, ghetoizarea culturii urbane, poluarea mediului şi şubrezirea sănătăţii locuitorilor din spaţiile segregate sărace.

Trecând la ultimul capitol al primei părţi, capitolul patru (Dimensiuni şi modalităţi de cuantificare a segregării), vom putea constata că segregarea îmbracă mai multe dimensiuni urbane şi, totodată, poate fi cuantificată. Importanţa acestui capitol constă în disecarea celor cinci dimensiuni urbane ale segregării: uniformizare, expunere, concentrare, centralitate şi grupare, fiecare având propriul mod de analiză şi ajutând în manieră practică la diminuarea segregării.

Ultimele trei capitole sunt afectate studiului de caz reprezentat de Municipiul Bucureşti şi de spaţiile limitrofe ale acestuia care stau în legătură cauzală cu el prin funcţiuni şi mod de manifestare. După cum urmează, prima secţiune a studiului de caz şi cel de-al cincelea capitol al lucrării, abordează cu precădere elementul istoric şi se intitulează Repere istorice şi toponimice ale segregării, evident, în Municipiul Bucureşti. În linii mari, analiza secţiunii porneşte de la premisa că Bucureştiul a avut de-a lungul istoriei o evoluţie zbuciumată şi pregnant segregaţionistă. Numai dacă ne gândim la modul cum au fost primiţi armenii în oraş, la spaţiul în care s-au aşezat şi la amprenta toponimică pe care au lăst-o, ne putem face o idee despre ce a însemnat separarea comunităţilor în vatra oraşului. Prin urmare, analiza porneşte succesiv şi logic de la prezentarea sitului sau locului din care s-a dezvoltat oraşul, avansează către expunerea comunităţilor care au influenţat în timp istoric spaţiul urban, adică a alogenilor, merge mai departe în direcţia analizei formelor spaţiale generate, şi anume a mahalalelor, şi se încheie cu prezentarea toponimelor stradale, ca urmare a expresiei în timp a comunităţilor etnice conlocuitoare.

Penultimul capitol, Bucureştiul după 1989: evidenţe empirice şi apariţia unor noi forme spaţiale de segregare, se apropie de prezent. Aici au fost culese mai multe informaţii care au ajutat la fomularea şi identificarea anumitor spaţii afectate de diferite forme de segregare, transpuse pe o hartă la sfârşitul capitolului. Pe lângă acest fapt, cuprinsul capitolului 6 include: problematica tipurilor de locuinţe, distribuţia spaţială a populaţiei în funcţie de mai mulţi indicatori (educaţie, şomaj, asistenţă socială etc.), dinamica gentrificării şi amprenta autosegregării, evoluţia socio-urbană din spaţiile periferice unde grupurile potente financiar au încercat să se concentreze pentru a fugi de agitaţia urbană şi câteva evidenţe empirice asupra unor ghetouri şi slum-uri bucureştene. Tot ca urmare a cercetărilor empirice au fost expuse premisele şi perspectivele apariţiei unui cartier china town, ţinând cont de faptul că în momentul de faţă a treia comunitate etnică din Bucureşti, în funcţie de numărul membrilor, este cea chineză.

Cercetarea segregării urbane din Municipiul Bucureşti se încheie cu capitolul şapte în care au fost abordate Percepţia segregării urbane şi preferinţele rezidenţiale ale locuitorilor. Având în vedere metodologia abordării teoretice, în ultimul capitol s-a încercat aflarea răspunsurilor la anumite întrebări prin prisma percepţiei. Astfel, rezultatele aplicării unui chestionar şi a unei anchete sociale au fost interpretate şi au constituit baza cercetării din ultima secţiune. Printre secţiunile acestui subcapitol se regăsesc anumite aprecieri asupra segregării urbane din perspectava celor intervievaţi şi unele tendinţe posibile de evoluţie socio-spaţială.


Cercetare doctorală: Segregarea Urbană. Studiu de caz: Municipiul Bucureşti,

Autor: Viorel Mionel

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu