segregare urbana

Prezentarea conferinţei: ARARAT.COM B365.RO

Dacă până în preajma anilor ‘70-‘80 ai secolului XIX, Bucureştiul părea un oraş destul de polarizat în direcţia categoriilor socio-profesionale şi a statutului economic , începând cu sfârşitul secolului, şi mai ales pe parcursul celui următor, situaţia începe să se schimbe uşor. Pentru a înţelege cât mai bine situaţia geografică a Bucureştiului şi transformările structurale suferite de vatra oraşului la începutul sec. XX, trebuie să privim asupra tabloului orăşenesc de la sfârşit de secol XIX. Conjunctura politică favorabilă survenită în acest interval, a ajutat Bucureştiul să prospere şi să se dezvolte foarte tare până la izbucnirea Primului Război Mondial . Înainte de venirea pe tronul României a regelui Carol I , în Bucureşti nu existau nici Gara Filaret, nici Gara de Nord, iar Strada Libertăţii (11 Iunie) şi Calea Griviţei erau simple drumuri naţionale. Podul Mogoşoaiei (Calea Victoriei de azi) era o simplă străduţă ce se lărgea ici şi colo, foarte prost pavată şi însoţită de t...

Bucureştiul, ca şi celelalte oraşe ale României, a avut un organism propriu de conducere, ales de populaţia oraşului ori de „obşte” după cum spunea Constantin C. Giurescu. Acest organism administrativ care se îngrijea de buna funcţionare a oraşului era reprezentat de „un sfat sau consiliu alcătuit din 12 pârgari cu un judeţ în frunte”. Aşadar, oraşul era condus de un consiliu format din 12 cetăţeni şi un „judecător” sau, altfel spus, de un aşa-numit „primar”. Însă, trebuie menţionat că acest organism propriu de conducere nu a funcţionat de la începutul existenţei sale ca oraş. Documentar, el apare în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, undeva în anul 1563 pe data de 13 mai şi funcţionează necontenit până în perioada domniei lui Constantin Brâncoveanu. Şi, nu trebuie omis nici faptul că, organismul de administrare a urbei era ales de orăşeni dintre locuitorii cei mai de seamă ai oraşului. De obicei dintre negustori şi meseriaşti, spunea Constantin C. Giurescu. Procedura de alegere a...

Sintetizând cât mai mult cu putinţă elementele analizate în cadrul cercetării doctorale, se poate afirma că lucrarea de doctorat, aduce, atât în atenţia specialiştilor, cât şi a nespecialiştilor, problema segregării urbane . Prin urmare, dacă ar fi să ne raportăm la viaţa urbană, subiectul acestei analize are în vedere doar o mică parte a vieţii urbane, care reprezintă doar o rotiţă a complexului mecanism socio-urban. Acestea fiind spuse, credem că demersul lucrării, structurată în două părţi şi şapte capitole este unul logic şi are ca punct de plecare Cadrul teoretico-metodologic al segregării urbane. În această primă parte a lucrării au fost analizate câteva concepte spaţiale de mare preţ pentru înţelegerea şi desluşirea temei, au fost tipologizate formele de manifestare a segregării în mediul urban, apoi au fost prezentate cauzele şi efectele acestui proces, pentru ca în finalul primei părţi să fie evidenţiate dimensiunile segregării şi modalităţile de cuantificare ale acesteia...

Mâncarea este, cum bine ştim cu toţii, un element specific culturii unui anumit grup etnic. Alături de muzică, mâncarea reprezintă punctul central al identităţii etnice. Există astfel o serie de legături între hrană sau mâncare şi muzică la nivel de indicatori ai valorilor culturale. Mai bine spus, mâncarea şi muzica ne duc cu gândul, atunci când le consumăm, la un anumit grup etnic şi la zona geografică din care acesta face parte. Migraţiile internaţionale au mobilizat însemnate mase de oameni din diferite colţuri ale lumii, care s-au deplasat către alte spaţii geografice decât cele de provenienţă, în diferite scopuri. Cel mai adesea în căutarea unui trai mai bun. Astfel, inserţia noilor veniţi, cu precădere atunci când erau în număr însemnat, a reprezentat şi aport cultural. Cu precădere aport religios, culinar şi muzical. Vizibil în peisajul urban este aportul religios (aproape inexistent în cazul Bucureştiului) şi cel culinar (ceva mai prezent). În astfel de circumstanţe, cele ...

Adolescenţii şi curentul cool. Alvin Toffler avea perfectă dreptate când – în lucrarea sa fundamentală Şocul Viitorului – afirma că societatea se fisurează şi că suntem catalogaţi din ce în ce mai mult după vârstă. Urmarea acestui fapt este apariţia şi înmulţirea subculturilor. Unul dintre fenomenele noi ale culturii urbane imprimate de tinerii locuitori ai oraşelor spaţiului urban este graffiti . Acest mod urban de exprimare este specific tinerilor şi, în mod special, unei categorii anume, cea a adolescenţilor . După cum cred că v-aţi dat seama deja, în condiţiile traiului în oraş, cultura urbană este generată cu precădere de categoriile tinere şi mai puţin de către celelalte categorii de vârstă. Tinerii de până la 25 de ani în general, iar cei ce nu depăşesc 20 de ani în particular, sunt predispuşi să copieze aproape orice este la modă în Occident sau – ca să mă exprim în felul lor – cool. Prin urmare dorinţa de epatare, de a fi cool sau tare este foarte intensă în rândul acestei ...

Spațiul dintre blocuri, actualmente parcări pavate cu piatră cubică. sursa: http://www.flickr.com/photos/bucharest/531634938/in/photostream/ Imagine obișnuită în Strada Amurgului în urmă cu 3 ani; dar care nu diferă totuși foarte tare de cea actuală. sursa: http://www.flickr.com/photos/bucharest/531739411/in/photostream/ Și asta nu este tot. Încă nu ați văzut partea cea mai segregată, săracă și urâtă a Bucureștiului. Aceasta stă bine ascunsă în slum-urile de la Văcărești și din spatele mall-ului Plaza România (Dr. Taberei). Cu toate acestea, autoritățile se bucură că și noi suntem la fel de ignoranți ca și ele. Mulți observăm aceste lucruri, dar ni se par obișnuite. Lasă bă că merge așa sau celebra sintagmă, este treaba lor nu a mea, funcționează de minune . Observ din ce în ce mai des că uităm faptul că orașul este tot "locuința" noastră, însă la o scară mai mare. Dacă am privi Bucureștiul asemenea locuinței proprii, cred cu tărie că orașul va arăta mult mai cura...

Cam așa (vezi mai jos) se înfățișează trecătorilor spațiul ocupat de cele aproximativ 20 de imobile sociale din strada Amurgului, cartierul Rahova, Sectorul 5, "ograda lu' Vanghelie". Spațiul acesta adăpostește o comunitate însemnată de rromi, care își duce traiul de zi cu zi după propriile-i reguli. Peisajul zonei și componența etnică au format un adevărat ghetou urban. Dacă îmi aduc bine aminte, locuitorii ghetoului spun adesea că acesta este "Texasul" lor. Interesant nu! Asta arată că "texanii" de aici trebuie să se ghideze în fiecare zi după norme proprii pentru a răzbate. Pentru a nu lungi vorba, vreau doar să spun că ceea ce se vede în imaginile de mai jos, este rodul unor investiții realizate în ghetoul Amurgului în urmă cu aproximativ 2 ani jumătate. Stiu, probabil veți fi surprinși de această afirmație întrucât zona arată de parcă s-ar fi distrus ceva și nicidecum s-ar fi făcut vreo investiție. Ei bine, în urmă cu aproximativ 3 ani, g...