Reconsiderarea spaţiului urban: concentrarea activităţilor comerciale

Create your own banner at mybannermaker.com!

Din punct de vedere geografic spaţiul este un „corpus” de manifestare a celor mai multe procese specifice. De aceea „spaţiul virtual”, care este în plină ascensiune în această eră a INTERNETULUI, impune bariere în analiza geografică a spaţiului. Prin urmare, multe activităţi umane (comunicare, interacţiune, socializare etc.) suferă modificări, se despaţializează şi se transferă din mediul fizic în cel virtual. Societatea în ansamblu suferă modificări funcţionale, iar relaţia ei cu spaţiul fizic, de asemenea. Cu toate acestea, spaţiul este reconsiderat într-o anumită direcţie, iar aceasta este aceea a concentrării activităţilor comerciale. Mai exact, a activităţilor comerciale urbane.

Spaţiile urbane au suferit foarte multe modificări de-a lungul timpului. S-au metamorfozat de nenumărate ori. Legăturile dintre societate şi teritoriu au fost permanent îngemănate în spaţiul urban. Activităţile obligatorii sau necesare, cele opţionale şi cele de relaxare în aer liber se petreceau în acelaşi cadru fizic: oraşul. Acţiunile umane erau specifice vieţii între clădiri după cum bine observa în urmă cu peste 30 de ani arhitectul danez Jan Gehl. Cu toate acestea, oraşul modern şi postmodern răstoarnă întrucâtva această ordine devenită oarecum „tradiţie”. Pe lângă relaţiile interumane directe – consumate în spaţiu urban fizic –, apar relaţiile sociale indirecte – dezvoltate şi consumate în spaţiul virtual. Prin urmare contactul social direct are de suferit, iar viaţa între clădiri deopotrivă. Spaţiul geografic are în acest caz o importanţă mult diminuată.

Pentru a înţelege mai bine ce se petrece în oraşul prezentului, ar trebui să punem întrebările corecte într-un mod concret. Anume: ce reprezintă o clădire pentru locuitorii oraşului? Ce importanţă are cartierul pentru locuitorii săi? Sau, care sunt arealele urbane în care indivizii interacţionează cel mai des, cel mai intens? Dacă sunt locuitor al oraşului, de unde mă pot aproviziona cel mai bine, de unde să îmi fac cumpărăturile? Şi aşa mai departe.

Înainte de 1950 răspunsurile erau destul de facile pentru orice individ. Unele dintre ele mai sunt şi acum. De pildă, o clădire poate reprezenta locuinţa, blocul în care se află apartamentul de rezidenţă, o clădire de birouri, restaurantul la care mănânc în mod regulat, PUB-ul în care mă mai întâlnesc cu amicii, o gară, un monument istoric, , un…, un…, un…. Cartierul este perceput cel mai adesea ca spaţiul proxim rezidenţei şi arealul în care locuitorii acestuia îşi petrec cea mai mare parte a timpului; uneori este un mediu fizic încărcat de simboluri şi repere.

Răspunsurile pentru ultimele două întrebări se complică puţin. În cazul acestora, răspunsul trebuie să se bazeze pe evaluarea realităţilor prezente şi pe compararea acestora cu cele din trecut. Unele spaţii urbane au şi acum importanţă sporită în ceea ce priveşte socializarea: parcul, clubul, PUB-ul, cafeneaua, şcoala etc. Altele însă sunt de dată recentă: spaţiul virtual sau INTERNETUL. În plus (şi cu aceasta mă apropii de subiectul principal al articolului), răspunsul la ultima întrebare mi se pare foarte interesant şi în acelaşi timp paradoxal. De unde să cumpăr ceea ce îmi trebuie? Păi, rămânând tot „în spaţiul virtual” aş răspunde o să îmi cumpăr cele necesare prin e-commerce. Fenomenul a luat mare amploare în ultimii zece ani chiar şi în România. Dar oare pot să îmi realizez cumpărăturile în integralitate de pe Internet? Pot găsi eu tot ce am nevoie în mediul online? Dispun online de aceeaşi ofertă de produse la preţuri acceptabile. Cât timp se „cheltuie” prin astfel de proceduri de cumpărare? Iată doar câteva probleme care nasc întrebări în privinţa e-commerce-ului. Unde mai pui că nu toţi locuitorii oraşului au acces la Internet şi nu ştiu cum să opereze în mediul online.

Dacă varianta de mai sus nu este tocmai optimă, atunci cumpărăturile se vor face în mod disparat din mai multe locuri. Dacă se doreşte cumpărarea unor legumelor şi fructe, atunci se va proceda la mergerea la piaţă. În cazul cumpărării de haine, locuitorii se vor deplasa la magazinele specializate în acest sens. Mobilierul şi celelalte produse pentru gospodărie vor fi procurate de la magazinele dedicate construirii şi accesorizării locuinţelor din imediata vecinătate. Toată paleta de produse necesare traiului se va procura astfel de la magazinele specializate din proximitatea locuinţei. Dar actul cumpărării într-un astfel de scenariu (care nu este nici pe departe unul pur teoretic/ipotetic) devine o corvoadă. Locuitorii trebuie să realizeze mai multe drumuri, să viziteze mai multe magazine să pierdă mult, enorm de mult timp. Şi cum în oraşele prezentului timpul este foarte preţios, probabil că nici această variantă nu este tocmai cea optimă.

Atunci ce-i de făcut? Şi vocile capitalismului urban descătuşat s-au auzit deodată: supermagazine concentrate în micro-spaţii. Aceasta este varianta optimă. Concentrarea activităţilor comerciale şi economisirea timpului, concomitent cu sporirea profiturilor (atât ale locuitorilor, cât şi ale antreprenorilor). Locuitorii oraşelor sunt mulţumiţi că pot găsi tot ceea ce le trebuie într-un singur loc. Varietatea şi diversitatea produselor moderează preţurile şi fac atractive bunurile. În plus, comparativ cu cea de-a doua variantă expusă anterior, deplasările către aceste spaţii sunt considerabil diminuate; astfel se câştigă mult prea preţiosul timp. Timp care în era vitezei contează din ce în ce mai mult. Orele petrecute la locul de muncă acaparează o mare parte din timpul oamenilor. De aici şi lipsa de timp liber pentru activităţi plăcute, de recreere, de evadare în acţiuni care să facă plăcere indivizilor.

Supermagazinele sunt concepute astfel încât să elimine şi cele mai mici neplăceri aduse de procesul cumpărării. Sunt dotate pe lângă produsele destinate vânzării cu restaurante, cafenele, locuri de joacă pentru copii, spaţii de relaxare pentru adulţi, parcări moderne, locuri speciale pentru fumat, sisteme de transport gratuit pentru clienţi, autovehicule pentru transportul mărfii la domiciliul cumpărătorilor etc. Altfel spus, cumpărarea din aceste spaţii devine relaxantă. Cumpărarea poate reprezenta chiar o activitate de petrecere a timpului liber sau o activitate pe care să o practici în timpul liber.

Concentrarea supermagazinelor în anumite puncte de la periferia oraşelor reprezintă din punct de vedere socio-urban o reconsiderare a spaţiului urban. Concentrarea activităţilor comerciale în anumite zone periferice poate fi privită şi din perspectiva segregării: separarea activităţilor comerciale de alte activităţi întâlnite în oraşe. În Bucureşti, platforme comerciale mari apar în spaţiile periferice precum: Platforma Feeria sau Băneasa Shopping City (în nord), Militari Shopping Center (în Vest), Platforma Berceni (în Sud), Parcul Comercial Esplanada Pantelimon (în est) etc. Centrele comerciale respective înglobează foarte multe magazine şi mai ales produse. De exemplu, în cuprinsul platformei comerciale Băneasa Shoping City se întâlnesc: Metro, galeria comercială Feeria, Carrefour, Bricostore, Mobexpert, Ikea, Auto Exhibition Centre şi centrul comercial Băneasa Shopping City. Acestea toate la un loc alcătuiesc cea mai mare zonă comercială din Europa Centrală şi de Est. În acelaşi spirit, Parcul Comercial Esplanada Pantelimon înglobează câteva supermagazine cum ar fi: Cora, Bricostore şi Mobexpert. Deservind cartierul Berceni, platforma comercială omonimă se face cunoscută locuitorilor prin magazinele Carrefour, Selgros, Hornbach, Decathlon etc. Şi în vestul capitalei, în vecinătatea autostrăzii Bucureşti-Piteşti, se dezvoltă magazinele Auchan, Praktiker, Jysk, Decathlon, Domo, Media Galaxy şi multe altele, care compun platforma comercială Militari Shopping Center.

Mai există şi alte platforme comerciale în Bucureşti pe lângă cele exemplificate dar de mai mici dimensiuni. Totalul cazurilor de acest gen întăreşte premisa de la care s-a pornit şi anume aceea a polarizării activităţilor comerciale în diferite puncte din periferie sau din interiorul oraşului. Astfel se reconsideră spaţiul şi se separă activităţile.

Spor la cumpărături, relaxare şi economisit de timp!

Comentarii

  1. Chiar nu este deloc placut aspectul de hala ca un depozit, de lipsa de personalizare a relatiilor cumparator-vanzator si de monopolul preturilor si paleta limitata de magazine sau produse. Daca nu ar fi in oras centrele comerciale nici traficul nu ar fi asa aglomerat.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

A spune că Bucureştiul nu are cartiere mi se pare...

Segregarea socială în mediul urban

From ghetto... from Bucharest! (1)