segregare urbana

Ce este mai frumos într-un oraş după plecarea iernii, decât o plimbare agale prin parcurile acestuia. Sau ce poţi face toamna atunci când parcă toate lucrurile iau calea unui curs lenevos la gândul că o să vină iarăşi frigul, decât să te laşi pradă calmului unui parc ce-şi leapădă frunza lipsită de vlagă şi de culori dintre cele mai palide şi mai ruginii. În ciuda tuturor criticilor care spun că în Bucureşti nu există suficient spaţiu verde pentru fiecare locuitor, capitala compenseză acest handicap prin frumuseţea rară a parcurilor sale. Este suficient să te plimbi puţin pe aleile Grădinii Cişmigiu , emblema verde a capitalei, pentru a-ţi da seama că nu exagerăm deloc. Cea mai veche grădină publică din Bucureşti înbracă o dubla manieră peisagistică, pe de o parte geometrizată, către Liceul Gh. Lazăr, iar pe de altă parte „naturală sau spontană” în restul arealului, ce o face să fie unică printre grădinile şi parcurile din Bucureşti . Este cel mai vizitat parc bucureştean şi, totod...

Puţini mai admiră astăzi Bucureştiul aşa cum este el, cu bune şi cu rele. Şi mai puţini sunt însă cei care se mai opresc în faţa unei statui pentru a afla pe cine sau ce reprezintă aceasta, ori cine este autorul. Nu mai apare nici măcar un sentiment pe chipurile bucureştenilor care trec pe lângă astfel de obiective ale decorului urban. Pieţele urbane cu funcţii publice şi nu în sensul cel mai cunoscut nouă astăzi, cel agroalimentar, îndeplinesc mai degrabă rolul unor noduri de circulaţie, de comunicaţii rutiere. Viaţa efervescentă ce trebuie să se regăsească în aceste spaţii publice ale culturii urbane se desfăşoară la capacitate reduă sau este aproape inexistentă. Singurul pseudosentiment observabil pe chipurile locuitorilor este, probabil, indiferenţa. O indiferenţa care cel mai adesea vine din necunoaştere. Haideţi să redăm, cel puţin prin scrisul nostru, funcţia estetică şi culturală a acestor spaţii urbane, să devenim ceva mai optimişti şi să arătăm, atât bucureştenilor, cât şi tu...

Îmbunătăţirea stării obiectivelor turistice, a infrastructurii şi a condiţiilor de cazare din ultima vreme, a atras şi atrage în continoare un număr din ce în ce mai mare de vizitatori. La îmbunătăţirea calităţii turismului bucureştean în general au contribuit în mare măsură anumite instituţii şi asociaţii locale. Numărul mai mare de „călători prin Bucureşti” înseamnă şi bani mai muţi cheltuiţi de către aceştia în diferite scopuri. Chiar dacă nu suntem obişnuiţi să ne gândim la turismul din capitală şi din perspectiva shopping-ului, ar trebui cel puţin să luăm în considerare că preţurile multor produse vestimentare sunt mult mai ieftine aici decât în multe alte spaţii turistice europene, iar brand-urile şi produsele comercializate de către acestea sunt similare celor de pe alte meridiane. În plus, se constată în ultima vreme o tendinţă accentuată în evoluţia construcţiei de spaţii comerciale mari, care concentrează magazine ale unor firme celebre cunoscute în întreaga lume. Este vorba ...

În data de 15 iulie 2010, Consiliul local al Municipiului Cluj-Napoca s-a întrunit într-o şedinţă ordinară pentru a analiza proiectul de hotărâre privind aprobarea Planului Urbanistic Zonal – str. Pata Rât, beneficiar fiind însuşi Consiliul local al municipiului şi o anume societate comercială. Prin aprobarea PUZ-ului din strada Pata Rât s-a propus introducerea în intravilan a zonei pentru construirea unor locuinţe de tip modular în regim înşiruit şi cu înălţime redusă, care să fie racordate la reţelele edilitare existente sau viitoare/extinse. Locuinţele, sociale sau de necesitate, cum este stipulat în referatul privind aprobarea PUZ-ului, sunt menite să găzduiască persoane fără adăpost. Astfel, chiar în anul european al luptei împotriva sărăciei şi excluziunii sociale, 2010, pentru 76 de familii de etnie romă din Cluj-Napoca, adică 365 de persoane, a însemnat accentuarea marginalizării sociale, conturarea administrativă a segregării rezidenţiale şi adâncirea sărăciei [1] . Pe data d...

Toate cele trei comunităţi compacte, dar diferite, de romi de la Pata Rât (Cantonului, Dallas şi Noul Pata Rât), formează, după cum se exprimă jurnalistul Adrian Dohotaru , „cel mai mare ghetou din apropierea unei gropi de gunoi din Europa [1] ”. În mare parte, membrii comunităţilor de romi de la Pata Rât se ocupă cu colectarea diferitelor materiale reciclabile din cuprinsul gropii de gunoi de aici. Îndeletnicirea lor este cunoscută de întregul oraş şi de către autorităţi, care de multe ori, tacit, au consimţit această crudă realitate . O altă activitate a romilor din acea zonă este colectarea fierului vechi, fie de pe rampa de gunoi, fie din proximitate. Preţul încasat pe materialele feroase colectate reprezintă pentru majoritatea romilor singura sursă de venit necesară traiului cotidian. Colectarea se realizează de către toţi membrii familiei, fără deosebire femei sau bărbaţi, adulţi sau copii. Nu de puţine ori – după cum declară anumiţi indivizi din şatră –, între deşeurile de pe r...

Groapa de gunoi de la Pata Rât în vecinătatea căreia îşi duc traiul zilnic aproape 2.000 de romi, este cel mai toxic areal urban al Clujului, din cauza faptului că, de ani buni de zile, gunoaiele produse de locuitorii oraşului au fost depozitate aici fără ca autorităţile să ia vreo măsură de tratare a solului [1] . Într-un studiu din anul 2009, realizat de către Centrul de Mediu şi Sănătate din Cluj-Napoca , se arată cât de îngrijorătoare este problema poluării în arealul Pata Rât. Din mostrele de sol prelevate şi analizate au reieşit următoarele [2] : - valoarea concentraţiei de plumb este de 38,6 mg/kg s.u. (substanţă uscată), valoarea normală fiind de 20 mg/kg s.u.; - concentraţia de seleniu este de 8,2 mg/kg s.u., valoarea normală fiind de 1 mg/kg s.u.; pragul de intervenţie fiind depăşit; - concentraţia de cupru este de 103,5 mg/kg s.u., valoarea normală de 20 mg/kg s.u. fiind cu mult depăşită; - concentraţia de mangan este de 11.398,4 mg/kg s.u., valoare ce depăşeşte cu m...

Din perspectivă macroeconomică, cu excepţia agriculturii, în Bucureşti se regăseşte cea mai mare parte dintre ramurile economice specifice României. Pornind de la servicii şi terminând cu domeniul construcţiilor. Potenţialul şi structura economică a Bucureştiului este caracterizată de dezvoltarea sectoarelor de servicii (79,3%) şi industrie (19,6%, nivel care este inferior mediei naţionale). Astfel, industria se bazează în mod special pe întreprinderile constructoare de maşini, electronice şi electrotehnice, mecanică fină, aparatură medicală, întreprinderi din domeniul chimic (lacuri şi vopsele, anvelope şi articole din cauciuc), materiale de construcţie, prelucrarea lemnului, industria alimentară şi farmaceutică etc. De asemenea, sectorul serviciilor – după cum am putut observa mai sus – este cel mai bine reprezentat, cu precădere în ceea ce priveşte telecomunicaţiile, intermedierile financiare, transportul şi depozitarea, turismul şi serviciile culturale, serviciile către întreprin...