segregare urbana

Simbioza aproape perfectă a bucureştenilor (românilor în sens larg) cu religia practicată, a născut mai multe biserici ca aproape oriune pe întinsul ţării, motiv pentru care astăzi ele reprezintă adevărate obiective turistice. Fiecare biserică are farmecul său ascuns tainic în spatele unei poveşti reale, trăite de vechii bucureşteni. De asemenea, arhitectura deosebită le face să iasă în evidenţă în peisajul urban (atunci când nu stau ascunse în spatele clădirilor mai înalte construite în perioada comunistă pentru a diminua efectul social al opiumului popoarelor, adică a religiei), te ademeneşte să contemplezi sau să le calci pragul plecându-ţi capul în semn de smerenie pentru măreţia divinităţii. Cele mai frumoase şi mai renumite îşi fac loc în centrul Bucureştiului acolo unde se întâlnesc şi celelalte obiective turistice importante ale Capitalei. Pentru a înţelege măreţia şi importanţa lor vom expune mai jos câteva dintre acestea. Catedrala şi  ansamblul monahal de pe Dealul...

          Este de departe unul dintre cele mai celebre ghetouri pe care le-a cunoscut omenirea şi care a dat numele acestui proces urban. Data de 29 martie 1516 reprezintă punctul de plecare pentru lunga evoluţie a termenului. Herbert Kessler şi David Nirenberg notează această dată pentru a aminti cum Senatul Veneţiei – oraş stat la acea dată – a decretat ca toţi rezidenţii evrei din oraş să se mute în „spatele zidurilor din Nuovo Ghetto (Ghetoul Nou – n.a.)” (2011 , p. 233 ). Dispoziţia stipula că evreii vor fi supravegheaţi de şase gărzi de religie creştină pe parcursul întregii zile, bunăoară 24 de ore, şi, totodată, vor fi închişi în spatele a două porţi de fier pe parcursul nopţii. Autorii mai sus amintiţi citează din proclamaţia originală pentru a evidenţia justificarea autorităţilor statale: prevenirea evreilor de a nu rătăci noaptea prin oraş, aceştia putând provoca nemulţumiri profunde creştinilor ( Chambers D. şi Pullan B., 1992, pp. 338-339 ). ...

          De multe ori mi-am pus întrebarea dacă se poate face ceva concret pentru a da o altă turnură socială şi economică spaţiilor urbane pauperizate. Câtă vreme în lumea în care trăim o parte însemnată a populaţiei urbane este afectată de sărăciei, mi se pare legitimă o astfel de întrebare la care trebuie să răspundă înainte de toate autorităţile, managementul urban. Evident, de la această constatare generală nu face excepţie – luat ca întreg – nici spaţiul urban românesc. Pornind de la această stare de fapt am încercat să identific şi să pun într-un text câteva idei, poate pentru unii utopice, însă din punctul meu de vedere, pe deplin aplicabile. Totuşi, pentru ca aceste idei să fie puse în practică este nevoie de curaj şi îndrăzneală politică, economică şi administrativă.           Aşadar, ce se poate face? Ei bine, regenerarea spaţiilor urbane paupere se poate realiza printr-un proiect ambiţios de infrastructură edilitară, sa...

1. C omerţul, factor al v echimii armeneşti la Bucureşti  Armenii sunt în mod sigur printre primii care au poposit în spaţiul românesc încă din secolul al XVI-lea:  „sunt încă demult aşezaţi prin diferite oraşe ale Munteniei. Sunt la Bucureşti, sunt la Târgovişte, sunt la Râmnic”  ( Ionescu-Gion, 1899,  p. 444 ) .  Cea mai veche menţiune documentară a armenilor pe cuprinsul vetrei Bucureştilor datează din secolul al XVII-lea:  „Mahalaua armenească este pomenită în documentele secolului XVII. Acolo şi-aveau şi biserica” ( Ionescu-Gion, 1899,  p. 230 )  . Aşadar, nu putem decât să-i dăm dreptate lui  Giurescu atunci când afirmă că  „o colonie veche şi importantă în Bucureşti au format-o armenii" (2009, p. 512).   Documentele citate de acesta atestă faptul că armenii locuiau la Bucureşti în anul 1640, iar în secolul al XVII-lea ştirile şi notele despre armeni se înmulţesc. ( Giurescu,  2009,  p. 513).  Până şi  Pa...

   Sursa :  Greg Younger, Flickr CC      Sărăcia urbană în varianta cea mai acută reprezintă, indiscutabil, o problem socială căreia i se caută încă o soluţie. Relaţia sărăcie – turism ce până nu demult era total antinomică, pare a forma din ce în ce mai des o asociere reciproc avantajoasă. Graţie apetenţei turiştilor pentru cunoaşterea şi contactul cu realitatea umană dezavantajoasă din spaţiile sărace segregate, agenţiile de turism au introdus în oferta turistică programe de vizitare a aşa-numitelor slumuri urbane. Există numeroase exemple pentru America Latină, Asia şi Africa. Practici de acest gen sunt posibile şi în alte areale geografice datorită prezenţei sărăciei segregate în multe oraşe ale globului, chiar şi în cele europene, incluzând aici şi România.      Cu toate acestea, turismul sărăciei sau turismul în slum Sursa : http://nativedaughternotes.blogspot.ro/ este de departe cea mai dezbătută şi controversată fo...

După rromi, cea mai numeroasă comunitate etnică din Bucureşti  este,  în prezent, cea chineză. Numărul chinezilor din capitală a crescut constant după revoluţie, astăzi înregistrând (neoficial) un număr destul de mare, între 10.000 şi 15.000 de locuitori. Pentru a putea observa mai bine amploarea fenomenului migraţionist chinez spre Bucureşti, trebuie menţionat că la recensământul din 2002 diaspora chineză număra peste 2.000 de indivizi. Având o cultură aparte şi un mod propriu de organizare socială, chinezii s-au concentrat din punct devedere spaţial în estul capitalei. Colentina fiind cartierul cu cel mai mare număr de chinezi din Bucureşti. Adunarea lor în est se datorează apropierii de complexele comerciale Europa şi Dragonul Roşu unde aceştia desfăşoară diverse activităţi comerciale. Aceştia importă diverse produse din China (dar nu numai!) pe care apoi le desfac în cele două zone comerciale. Diaspora chineză se prezintă destul de polarizat. Deşi nu creează probleme ...