[2]Ghetoul Pata Rât (Cluj-Napoca): Educaţia şi ocupaţia romilor (asigurarea venitului pentru subzistenţă)

Toate cele trei comunităţi compacte, dar diferite, de romi de la Pata Rât (Cantonului, Dallas şi Noul Pata Rât), formează, după cum se exprimă jurnalistul Adrian Dohotaru, „cel mai mare ghetou din apropierea unei gropi de gunoi din Europa[1]”. În mare parte, membrii comunităţilor de romi de la Pata Rât se ocupă cu colectarea diferitelor materiale reciclabile din cuprinsul gropii de gunoi de aici. Îndeletnicirea lor este cunoscută de întregul oraş şi de către autorităţi, care de multe ori, tacit, au consimţit această crudă realitate. O altă activitate a romilor din acea zonă este colectarea fierului vechi, fie de pe rampa de gunoi, fie din proximitate. Preţul încasat pe materialele feroase colectate reprezintă pentru majoritatea romilor singura sursă de venit necesară traiului cotidian. Colectarea se realizează de către toţi membrii familiei, fără deosebire femei sau bărbaţi, adulţi sau copii. Nu de puţine ori – după cum declară anumiţi indivizi din şatră –, între deşeurile de pe rampa de gunoi romii găsesc şi bunuri de uz casnic, electronice şi electrocasnice sau, în dese rânduri, resturi de alimente pe care, se pare, nu ezită să le consume[2].

Lăsarea de izbelişte în ceea ce priveşte educaţia şi planificarea familială agravează şi adânceşte pe viitor segregarea. De pildă, nu mai târziu de anul trecut (2011), un bebeluş de numai trei săptămâni a fost aruncat de către mama lui la groapa de gunoi, şi găsit de către rudele acesteia care l-au salvat. Gravitatea terifiantei întâmplări este fără egal întucât copilul, în intervalul de timp care s-a scurs de la abandonare şi până la descoperire, a fost muşcat de şobolani (întâlniţi la tot pasul în cuprinsul rampei)[3].

Evenimentele anterioare sunt, în mare măsură, rodul lipsei educaţiei. Îngrijorător este că nici în viitor nu se întrevede o schimbare majoră în privinţa educaţiei. Lucrarea coordonată de Laura Surdu, Participare, absenteism şcolar şi experienţa discriminării în cazul romilor din România ne arată că, atât abandonul şcolar mascat, cât şi cel propriu-zis, sunt frecvent întâlnite în toate cele trei comunităţi (Cantonului, Dallas şi Noul Pata Rât) din zona Pata Rât. În afara situaţiei materiale precare, se mai arată în lucrarea citată, fenomenul abandonului şcolar a mai fost pus pe seama condiţiilor de locuire şi a drumului anevoios şi, în anumite cazuri, periculos pe care copii trebuie să-l parcurgă până la şcoală. Drumul către şcoală presupune traversarea unei şosele cu trafic ridicat şi a căii ferate. Ca urmare a unor accidente cărora le-au fost victime persoane din comunitate, părinţii refuză să-şi mai trimită copii la şcoală, îndeosebi pe cei înscrişi în ciclul primar – neînsoţiţi. Pentru o bună bucată de vreme, un membru al comunităţii a fost angajat ca însoţitor, cu salariul plătit de autorităţile clujene, dar poziţia a fost desfiinţată, iar în prezent însoţirea copiilor se face benevol, pe bază de reciprocitate, de către diferiţi membri ai comunităţii[4].

O concluzie firească pe care o putem deduce de aici, ar fi aceea că, lipsa banilor, precaritatea locuirii, lipsa educaţiei şi sporirea abandonului şcolar pavează calea unei comunităţi care se închide în sine, se atomizează. În atari condiţii, cazuri precum cel al mamei care şi-a abandonat copilul pe rampa de gunoi vor fi din ce în ce mai dese şi mai dramatice. Cu toate acestea, autorităţile locale nu au făcut altceva decât să „ascundă gunoiul sub preş”, asta însemnând minimum de cost posibil pentru a rezolva o „cauză pierdută” întrucât stereotipul neitegrării romilor funcţionează şi la Cluj. Costul minim de acum, înseamnă imensitatea costului viitor. Efectul de bumerang apare atunci când ne aşteptăm mai puţin, iar lipsa guvernării oraşului – inclusiv a periferiei acestuia –, înseamnă umflarea unei bule sociale care, la un moment dat, se va sparge.

---

[1] Adrian Dohotaru, „Romanian Beauty la Pata Rât. Primul marş anti-segregare din România”, Think Outside the Box, 15 decembrie 2011, http://totb.ro/romanian-beauty-la-pata-rat-primul-mars-anti-segregare-din-romania, accesat 15.03.2012.

[2] Documentul poartă menţiunea „Abuz al poliţiei împotriva romilor”, Romani CRISS (fără alte menţiuni), http://www.romanicriss.org/CRISS%20vs%20IPJ%20Cluj%20-%20Pata%20Rat.pdf, accesat 15.03. 2012.

[3] Documentul poartă menţiunea „Bebeluş muşcat de şobolani la groapa de gunoi de la Pata Rât, după ce a fost abandonat de mamă”, Time4News.ro (fără alte menţiuni), http://www.time4news.ro/social/bebelus-muscat-de-sobolani-la-groapa-de-gunoi-de-la-pata-rat-dupa-ce-a-fost-abandonat-de-mama.html, accesat 15.03. 2012.

[4] Laura Surdu (coord.), Participare, absenteism şcolar şi experienţa discriminării în cazul romilor din România, (Bucureşti: Editura Vanemonde, 2011), 82-83.