15 ianuarie 2012

Când oraşul devine gazda protestelor şi revoltelor urbane. Violenţele de la Bucureşti

Create your own banner at mybannermaker.com!


Revoltele urbane apar atunci când una sau mai multe categorii sociale sunt nemulţumite de un fapt sau o acţiune desfăşurată în interiorul oraşelor şi care pune bariere în funcţionalitatea sistemului socio-urban. Apariţia revoltelor urbane este însoţită aproape de fiecare dată de manifestaţii paşnice. Pentru ca protestele să se desfăşoare în cea mai mare siguranţă, autorităţile avizează activităţile de protest şi iau măsuri de prevenire a posibilelor revolte. Cu toate acestea, protestele nu sunt de fiecare dată anunţate/programate conform regulilor democratice, ele putând să apară spontan asemenea unui vulcan ce nu anunţă nimic (dar care clocoteste foarte puteric în interior) şi care erupe deodată generând pagube. Aşa se întâmplă şi în cazul protestelor şi revoltelor spontane spre deosebitre de cele organizate, anunţate şi avizate de către autorităţi. Spre deosebire de protestele organizate, cele spontane au un foarte mare grad de risc social. Ele provin dintr-o acumulare de frustrări şi nemulţumiri implantate în rândul maselor.

Protestele şi revoltele spontane care vizează acţiunile politicului întruchipează ură, angoasă, dezgust şi mai ales, desconsiderarea demnităţii umane de către cei aflaţi la putere. Cele mai ample acţiuni de protest şi revolte urbane europene au vizat în ultimii aproape zece ani sincope de genul: discriminării şi neintegrării sociale (Paris, octombrie-noiembrie 2005), eşecului multiculturalismului (Londra şi alte oraşe britanice, 2011), crizei economice, sărăcirii populaţiei, măsuri guvernamentale nepopulare etc. (Atena, 2011). În rândul celei din urmă se pot lesne înscrie şi protestele din oraşele României din zilele acestea şi revolta din Bucureşti, adică forma acută şi violentă a protestelor spontane.
Începutul protestelor naţional-urbane – deoarece ele au un caracter eminamente urban, în spaţiul rural neexistând astfel de impulsuri sociale – l-a reprezentat „anatemizarea” publică a doctorului Raed Arafat. Acest eveniment a fost doar „picătura” care a generat valul nemulţumirilor ce a ajuns la „malul” răbdărilor sociale: reduceri de salarii, bulversarea sistemului educaţional, inserţia politicului în aproape toate domeniile sociale şi economice, problema sistemului de pensii şi, mai ales, ştirbirea democraţiei şi aşa subredă care a fost câştigată cu foarte mare greutate şi sacrificii sociale. Iar acestea sunt numai câteva dintre nemulţumirile populaţiei urbane care a ieşit spontan în stradă.
Protestele urbane s-au desfăşurat paşnic timp de câteva zile începând cu cele de joi (14 ianuarie) de la Târgu Mureş, acolo unde a luat fiinţă cu sprijinul nemijlocit al doctorului Arafat Serviciul Medical de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare, adică SMURD (printre puţinele instituţii din România care chiar performează la standarde mai mult decât europene). Contagiunea s-a răspândit rapid şi în celelalte mari oraşe întrucât germenii angoasei se simţeau mai peste tot în mediul urban acolo unde populaţia este mai educată şi are un grad mai mare de înţelegere a evenimentelor transmise de mass-media. In general protestele au fost paşnice, chiar dacă nu au fost avizate de către autorităţile locale (motiv pentru care autorii protestelor au fost sancţionaţi). Excepţie a făcut protestul de la Bucureşti (14, 15 ianuarie) care a luat forme violente transformându-se într-o revoltă.
Protestatarii violenţi provin adesea din rândul categoriei de vârstă tânără – aşa cum relatează şi literatura de specialitate – (iar cazul Bucureştiului de zilele acestea nu face excepţie); tinerii sunt în zilele noastre foarte debusolaţi şi lipsiţi de perspective sociale şi, mai ales, economice. Reperele în rândul acestora par a nu mai coincide cu nimic. Ceea ce contează pentru ei este asocierea cu semeni lor din restul lumii, imprumutarea atitudinilor din exterior şi reproducerea lor acasă. De aici nu lipsesc nici mişcările anarhiste. Destul de prezente în tipologia protestelor violente din alte părţi ale lumii, dar aproape inexistente în România. Numai că, zilele acestea la Bucureşti forma anarhistă de protest diluează forma paşnică de „strigare” a nemulţumirii. Violenţa şi mişcarea anarhistă a însemnat (14 şi 15 ianuarie) la Bucureşti prezenţa unor tineri teribilişti care sunt membri ai unor galerii de fotbal din capitală. Aceştia s-au infiltrati printre ceilalţi manifestanţi (chiar dacă extrem de revoltati, dar pasnici in atitudie) şi au protestat într-un mod violent. După cum aminteam anterior, modalitatea de protest a tinerilor – membri ai galeriilor de fotbal – a fost similară celor din alte mari oraşe ale Europei (Atena, Londra, Berna etc.). Atitudinea violenta a fost imprumutată de la tinerii anarhişti europeni şi de la grupările de adolescenţi care înţeleg a fi „cool” să protestezi cu pietre sau materiale inflamabile.
O altă caracteristică a revoltei din Bucureşti, indusă într-o oarecare măsură de mass-media, este aceea a solidarizării mijlocită de site-urile de socializare Facebook, Twitter şi altele, de asemenea similară noilor modalităţi de protest ivite odată cu fenomenul Occupy Wall Street şi Primăvara Arabă care a schimbat administraţii statale, obiectiv dorit şi de către nemulţumiţii din Bucureşti şi alte oraşe mari ale ţării: Cluj-Napoca, Sibiu, Târgu Mureş, Constanţa, Iaşi, Galaţi, Craiova etc. În altă ordine de idei, proteste urbane au avut loc în peste 60 de oraşe din peste 3o judeţe, iar numărul de membri a fost între 2.000 şi 4.000 de persoane, însă violenţe s-au înregistrat doar la Bucureşti. Violenţele au provocat vătămarea gravă a peste 12 persoane (dintre care 7 jandarmi) care au fost transportaţi de urgenţă la spital, şi a nu mai puţin de 50 de intervenţii medicale directe la faţa locului. În acelaşi timp, mai multe persoane au fost reţinute, transportate la secţiile forţelor de ordine şi amendate. Unii tineri protestatari mai aveau antecedente ca urmare a unor violenţe petrecute în tribunele unor meciuri de fotbal.
Importanţa revoltelor urbane într-o lume din ce în ce mai învolburată şi nesigură este dovedită şi de interesul sporit arătat de marile trusturi de presă din străinătate cu privire la ceea ce s-a/se întâmplat/întâmplă la Bucureşti la acest început de an. Atât CNN, BBC, cât şi Al Jazeera şi Deutsche Welle, au transmis lumii întregi evenimentele violente de la Bucureşti şi, odată cu acestea, nemulţumirea locuitorilor din marile oraşe ale României cu privire la sincopele de ordin politic în guvernarea unei populaţii din ce în ce mai sărăcite.
Rezumând şi sintetizând evenimentele şi faptele întâmplate am putea spune că:
este pentru prima dată după 1989 când în Bucureşti şi, împlicit, România, au loc manifestaţii de protest violente (exceptând mineriadele);
o parte din protestatari s-au coalizat prin intermediul site-urilor de socializare (Facebook, Twitter ş.a.) similar unor proteste petrecute în trecutul recent (anul 2011);
un rol important l-au avut posturile tv de ştiri;
violenţele s-au datorat unor tineri anarhişti membri ai unor galerii de fotbal şi noului curent „cool” prezent din ce în ce mai intens în rândul acestora.
revoltele si protestele au caracter exclusiv urban;
nemulţumirea se datorează unor cauze de ordin politic.
Pentru a încheia într-o notă optimistă, este îmbucurător că, cel puţin din ceea ce s-a prezentat până acum, nu există pagube materiale substanţiale, care ar însemna un alt cost pentru societatea urbană şi aşa în fierbere.

3 comentarii:

  1. Schimbarea de guvernare nu se poate face fara forta !!!!...1. Mergeti la cotroceni si scoateti hiena din vizuina de boashe - nu la universitate ! 2. Revolutia nu este o actiune Schimbarea de guvernare nu se poate face fara forta !!!!...1. Mergeti la cotroceni si scoateti hiena din vizuina de boashe - nu la universitate ! 2. Revolutia nu este o actiune pasnica , cu miinile in buzunare si pancarde , ci cu securea in mina! 3. Cautati un leader, (nu cei desemnati de basescu) ....ca in acest moment nu exista un conducator ! De-asta va numeste basescu viermi si boc chiupalaci ...fiindca chiar sunteti daca tooot fluturati steaguri si lozinci in loc de furci si securi si va adunati unde nu trebuie !

    RăspundețiȘtergere
  2. Violenta nu reprezintă o soluţie. Numărul manifestanţilor (paşnici!!!) în schimb DA. Cu cat sunt mai multi cu atat mai bine (numarul arata gradul de nemultumire si legitimează votul de blam dat actualei puteri). Repet, violenta, si cu atat mai mult vandalismul si distrugerea orasului (bunului nostru comun) nu repreznta o solutie pentru nimeni si nu reyolva nimic; dimpotriva distrugerile înseamnă COSTURI pe care tot noi le vom suporta.

    RăspundețiȘtergere