segregare urbana

De foarte multe ori observ cum oamenii pe care îi intâlnesc prin oraş (în parc, în instituţii, în mijloacele de transport în comun etc.) au anumite gesturi sau atitudini care încalcă regulile nescrise sau aşa-numitul consens mutual de convieţuire socială. La fel de des – dacă nu chiar mult mai intens decât frecvenţa gesturilor şi atitudinilor sociale exagerate şi necugetate (sau poate chiar intenţionate?) pe care le întâlnesc în cotidianul urban – mă întreb ce-i determină pe aceşti oameni să-şi supradimensioneze comportamentul civic. În fond, toţi oamenii au dreptul la libertate şi, totodată, la liberă exprimare. Dar de ce să exagerezi, de ce să încerci să epatezi? Care este finalitatea acestor atitudini? Cred că şi de data aceasta sursa comportamentului exagerat stă în legătură cu mediul urban. Întotdeauna în mediul urban au existat neadaptaţi şi inadaptabili . Au existat şi cu siguranţă vor mai exista indivizi care nu vor să adere la normele comunităţii urbane în care trăiesc. A...

Adolescenţii şi curentul cool. Alvin Toffler avea perfectă dreptate când – în lucrarea sa fundamentală Şocul Viitorului – afirma că societatea se fisurează şi că suntem catalogaţi din ce în ce mai mult după vârstă. Urmarea acestui fapt este apariţia şi înmulţirea subculturilor. Unul dintre fenomenele noi ale culturii urbane imprimate de tinerii locuitori ai oraşelor spaţiului urban este graffiti . Acest mod urban de exprimare este specific tinerilor şi, în mod special, unei categorii anume, cea a adolescenţilor . După cum cred că v-aţi dat seama deja, în condiţiile traiului în oraş, cultura urbană este generată cu precădere de categoriile tinere şi mai puţin de către celelalte categorii de vârstă. Tinerii de până la 25 de ani în general, iar cei ce nu depăşesc 20 de ani în particular, sunt predispuşi să copieze aproape orice este la modă în Occident sau – ca să mă exprim în felul lor – cool. Prin urmare dorinţa de epatare, de a fi cool sau tare este foarte intensă în rândul acestei ...

Din punct de vedere geografic spaţiul este un „corpus” de manifestare a celor mai multe procese specifice. De aceea „spaţiul virtual”, care este în plină ascensiune în această eră a INTERNETULUI, impune bariere în analiza geografică a spaţiului. Prin urmare, multe activităţi umane (comunicare, interacţiune, socializare etc.) suferă modificări, se despaţializează şi se transferă din mediul fizic în cel virtual. Societatea în ansamblu suferă modificări funcţionale, iar relaţia ei cu spaţiul fizic, de asemenea. Cu toate acestea, spaţiul este reconsiderat într-o anumită direcţie, iar aceasta este aceea a concentrării activităţilor comerciale. Mai exact, a activităţilor comerciale urbane. Spaţiile urbane au suferit foarte multe modificări de-a lungul timpului. S-au metamorfozat de nenumărate ori. Legăturile dintre societate şi teritoriu au fost permanent îngemănate în spaţiul urban. Activităţile obligatorii sau necesare, cele opţionale şi cele de relaxare în aer liber se petreceau în ac...

Criza i-a pus la grea încercare – deşi nu cred că duceau lipsă de greutăţi –, pe mulţi dintre locuitorii oraşului. Multora li s-a redus salariul (de parcă ar mai fi trebuit să va mai spun asta!), alţii şi-au pierdut locul de muncă, iar cei mai oropsiţi locuitori ai oraşelor şi-au văzut spulberată şi ultima şansă de a mai câştiga un ban. Şi totuşi, din neant a apărut o oportunitate. Se spune, nu (!), conform culturii chineze, că perioadele de criză aduc şi OPORTUNITĂŢI. Şi iat-o: colectarea PET-urilor . Dacă zilnicele strigăte ale ţiganilor/rromilor ce umblă după colectarea fierului vechi chiar şi în cele mai centrale locuri ale Bucureştiului, nu mai reprezintă o noutate ( Fiare veeeeeeeeechi... fiare looooooooom ), foşnetul cotidian al PET-urilor pare ceva mai recent, semn că el a luat amploare odată cu împământenirea crizei pe meleagurile dâmboviţene. Colectarea PET-urilor sau a BIDOANELOR, aşa cum le numim în mod curent, nu este o activitate apărută ca urmare a crizei în mod...

Aproape fără excepţie oraşele generează un fenomen hulit peste tot în lumea civilizată, dar nu numai. Homeless ... oameni fără casă/adăpost sau simplu, boschetarii. Sigur că oraşul este locul în care poţi să te „ridici”, să „devii”, să prosperi, să... şi vă las pe voi să completaţi enumerarea cu alte aspecte pozitive ale vieţii urbane. Dar, din păcate, nu toţi reuşesc să aibă parte de pozitivizmul din şirul pe care l-am început eu şi pe care vi l-am lăsat vouă să-l continuaţi. Pentru a invoca imaterialul, am putea să spunem că unii dintre semenii noştri urbani nu au noroc în viaţă, şi atunci invocăm soarta, indiferent ce vrea să însemne această soartă. Pentru alţii însă – poate pentru toţi, ca să fim ceva mai realişti – oraşul înseamnă mult mai mult decât o neîndreptăţire a sorţii, înseamnă o adevărată luptă. Pe care o poţi câştiga sau, dimpotrivă, o poţi pierde. Ceea ce se întâmplă cu cei mai mulţi care sfârşesc pe stradă. Pentru a răzbi în oraş, trebuie să te înarmezi cu tărie ...

„Răsfoind” presa electronică în căutarea unor noi informatii care să mă facă să mă simt mândru că sunt bucureştean, m-am oprit la poarta unor articole interesante. Poarta are aici întelesul de titlu. Şi, ca un curios ce sunt, am intrat sa văd ce-i dincolo de poartă. Mi-am aruncat privirea în stânga şi-n dreapta frazelor, am cercetat atent conţinutul, am luat aminte, am încercat să înţeleg ce-i de înţeles, şi, într-un final, mă văd nevoit – pentru a nu ştiu câta oară! – să judec toate cele lecturate. Desigur, ultima acţiune, judecata – dat fiind importanţa celor prezentate în articolele respective –, se înfăţişează drept o acţiune de-a dreptul delicată. Însă, ca tot românul... şi mai ales ca unul ce locuieşte în Bucureşti şi se interesează adesea de situaţia lui, atât din perspectiva ştiinţifică, cât şi din punct de vedere al „datului cu părerea pe net”, încerc o mică interpretare a celor lecturate. De precizat că, dacă informaţiile expuse în articolele respective (şi a căror scurt...