segregare urbana

Mâncarea este, cum bine ştim cu toţii, un element specific culturii unui anumit grup etnic. Alături de muzică, mâncarea reprezintă punctul central al identităţii etnice. Există astfel o serie de legături între hrană sau mâncare şi muzică la nivel de indicatori ai valorilor culturale. Mai bine spus, mâncarea şi muzica ne duc cu gândul, atunci când le consumăm, la un anumit grup etnic şi la zona geografică din care acesta face parte. Migraţiile internaţionale au mobilizat însemnate mase de oameni din diferite colţuri ale lumii, care s-au deplasat către alte spaţii geografice decât cele de provenienţă, în diferite scopuri. Cel mai adesea în căutarea unui trai mai bun. Astfel, inserţia noilor veniţi, cu precădere atunci când erau în număr însemnat, a reprezentat şi aport cultural. Cu precădere aport religios, culinar şi muzical. Vizibil în peisajul urban este aportul religios (aproape inexistent în cazul Bucureştiului) şi cel culinar (ceva mai prezent). În astfel de circumstanţe, cele ...

Am pornit în interpretarea mea cu privire la aşa-numita ruptură dintre generaţii din spaţiul urban bucureştean de la o idee interesantă, ivită parcă de nicăieri. Cotrobăiam pe NET ca de obicei pentru a-mi clarifica şi solidifica opinia despre subiectul avut în discuţie, la care mă gândeam de mai mult timp. Prin urmare, sub titulatura Conflictul dintre generaţii, pe un site oarecare (nu cred că are importanţă prea mare) găsesc următoarea formulare: r ăzboiul celor câţiva ani de adolescenţă, din cenuşa căruia se ridică de fiecare dată înfloritoare generaţia următoare, este acum un război al lumilor: lumea comunistă, care i-a crescut şi i-a învăţat „de bine“ pe părinţi, şi lumea capitalistă, care i-a crescut şi i-a învăţat „cu binele“ pe copii . Opinie destul de interesantă... şi vom vedea de ce. Deşi nu sunt obişnuit să privesc relaţiile sociale directe, de interacţiune dintre indivizi, prin prisma segregării, uneori viaţa cotidiană a urbei de pe Dâmboviţa (...şi nu numai) îmi oferă ...

Peisajul urban, de multe ori detestabil, creează repulsie locuitorilor, însă, de mulţi ani, reclamele stradale joacă un rol important. Atunci când sunt reuşite, peisajul urban devine mai vioi şi trezeşte trecătorii din lâncezeala dată de drumurile parcă din ce în ce mai lungi şi mai aglomerate. În acest sens, o importantă publicaţie occidentală a întocmit un top al celor mai bune reclame ale ultimilor ani , realizând un colaj al afişelor care se joacă cu percepţiile trecătorilor, direcţionându-le paşii, inevitabil, către magazine. Este bine cunoscut faptul că lumea publicităţii – inclusiv a celei stradale – se înscrie printre cele mai dinamice şi active dimensiuni economice ale marketingului. Spaţiul public este invadat de reclame şi modalităţi de tot felul de promovare urbană a diferitelor produse şi evenimente. De la reclame de câteva zeci de metrii pătraţi, la mini afişe ce nu ocupă mai mult de 10 cm 2 , peisajul urban este invadat de acţiunile concrete ale marketingului dezvolt...

O mulţime de specialişti s-au întrebat adesea ce reprezintă ordinea sau normalitatea urbană ; cum se înfăţişează ea locuitorilor câta vreme în mediul urban se petrec unele dintre cele mai ciudate, bizare şi radicale acţiuni umane. Ştirile care ne parvin prin sursele de informare clasice evocă mai degrabă evenimente nedorite, care ne duc cu gândul involuntar către o (dez)ordine urbană şi nu către normalitate. Structura urbană pare a fi atât de complexă, încât, uneori, este foarte greu să discerni ce este normal şi ce nu. Cele mai multe certuri, scandaluri, agresiuni, bătăi, furturi, crime, violuri şi alte acţiuni de genul acesta se petrec în oraşe. În acelaşi timp oraşul este casa celor mai multe subculturi sociale şi spaţiul de manifestare al găştilor, bandelor şi clanurilor. Un caz aparte în spaţiul urban românesc îl reprezintă clanurile . Grupări infracţionale care controlează şi acţionează într-un spaţiu riguros delimitat. Conform definiţiei din dicţionarul explicativ al limbii r...