5 iunie 2012

Şantajul electoral şi cumpărarea de vorturi: posibilă cauză a perpeturării ghetoului Craica

Create your own banner at mybannermaker.com!
          Probabil prin afinitate culturală cu celebrul bulibaşă, romii de pe Craica dincolo de mizerie, sărăcie sau mentalitatea de cerşetor – spune Mesaros –, sunt de acord cu instituţia liderului. Însă, aceşti lideri îşi exercită atribuţiile cu precădere în timpul alegerilor, atunci când, ilegal şi prin fraudă evidentă, adună cărţile de identitate de la ţigani, pentru a aduce voturi în cursa electorală anumitor candidaţi[1]. Cu alte cuvinte, „Liderii ... în realitate controlează masa de romi în zilele alegerilor prin forţa banului[2]”, adică prin mită electorală. Romii aflaţi în starea cruntă de sărăcie, desigur, acceptă mita, iar acest fapt ne duce cu gândul la acel sprijin reciproc sau accept mutual de conjunctură. Romii ştiu că acest lucru nu apare tot timpul, prin urmare acceptă banii şi îşi vând votul. Însăşi strada Craica a apărut din motive pur electorale, „cu buletinele e la fel[3]”. Aşadar, Craica, în forma ei actuală, a fost întreţinută şi păstorită de către oamenii politici, unii dintre aceştia foşti primari ai Băii Mari. Romii nu se sfiesc să mărturisească cum erau încolonaţi şi scoşi la vot.
        Problema alimentării ilegale cu energie electrică a scos la iveală, mijlocită desigur de o polemică politică, problema şantajului electoral care vizează de fiecare dată populaţia ghetoului Craica. Doi reprezentanţi politici locali au făcut această „confidenţă”: „rromii de pe Craica au fost folosiţi în scopuri electorale de aceea au fost lăsaţi să trăiască în mizerie atâţia ani. Administraţia locală le-a permis să se dezvolte, să se înmulţească şi să ducă un trai cu parabolică, telefoane şi râşniţă de cafea. În cazul Craica ... este vorba de şantaj reciproc între cei care au candidat la conducerea Primăriei şi cei care locuiesc acolo ... Intenţionat au fost ţinuţi acolo[4]”. De fapt citatul anterior vorbeşte despre mita electorală, care, aşa cum afirmă Annamaria Somay, a depăşit orice limită. S-a întâmplat, de pildă, ca unii candidaţi la funcţiile publice din Baia Mare să ofere romilor din ghetou, camioane cu carne şi cu cartofi pentru a avea acces la voturile acestora[5].
          Craica, Pirita, Valea Borcutului, Freneziu sunt numai câteva dintre ghetourile sau – cum le place să spună sociologilor – pungile de sărăcie din perimetrul Băii Mari, care, în pofida promisiunilor aleşilor locali de a le „rade de pe faţa pământului[6]”, supravieţuiesc de ani de zile. Complicitatea oamenilor politici din administraţia oraşului la perpetuarea pungilor de sărăcie este evidentă, afirmă Annamaria Somay, întrucât „nu trebuie să uităm că aleşii locali, majoritatea cu funcţii politice importante, sprijină de multe ori aceşti lideri ai ţiganilor în diferite probleme. Vorbim aici mai ales de ... locuinţele sociale![7]”. Astfel, printr-un acord mutual avantajos între cele două părţi se ajunge la acutizarea pauperizării romilor din Craica în mod special, deoarece aici avem de-a face cu cea mai muneroasă comunitate de romi. În preajma alegerilor se accentuează interacţiunea dintre candidaţi şi romi. Tot Annamaria Somay afirmă ironic „fără nicio legătură cu viitoarea campanie electorală, mai ales acum când ştim sigur că ... mergem la vot[8]”, analogie evidentă cu şantajul şi mita ce-şi fac adesea loc în preajma campaniilor electorale, semn că ghetoul nu este neatins de acest flagel electoral: „un kilogram de făină şi ulei la băieţii ţigani[9]”. Să fie acesta oare motivul pentru care de aproape 20 de ani ghetoul Craica există fără a se face nimic pentru a-i stopa extinderea şi efectele socio-urbane? Ei bine, se pare că aşa-numitul sprijin reciproc[10], funcţional de ani buni, îi face pe unii lideri romi să fie vehemenţi atunci când se doreşte mutarea de pe Craica. Întâmplător sau nu, şi unii dintre membrii administraţiei se arată sceptici în legătură cu această acţiune... iar ghetoul este tot acolo.
*
*     *
         Acţiunea de mutare a romilor de pe Craica demarată recent de primarul oraşului se bazează pe logica inversă. Nu trebuie cumpărate voturile romilor din Craica, ci trebuie convinşi ceilalţi băimăren că ceea ce se face vine în ajutorul lor. Prin urmare, mutarea romilor de pe Craica se va fixa in mintea celorlalţi locuitori ai municipiului - care, apropo, au păreri radicale în privinţa etniei rome din oraş - drept o acţiune benefică şi, mai mult decât atât, de mare curaj a edilului. Ceva ce primarii trecuţi nu au avut puterea să facă. De ce spun asta? Foarte simplu! Suntem pe ultima sută de metri cu campania electorală, iar această mutare vine să confirme ca primarul în funcţie merită să continue pentru să este un bun gospodar. Însă nu şi pentru romi.
Pe scurt: nu romii trebuie mituiţi, ci ceilalţi locuitori trebuie convinşi că mutarea romilor se face pentru ei; mutare în ultima săptămână de campanie electorală; acţiunea de mutare va întării convingerile votanţilor că primarul actual este unul bun; reţeta miraculoasă a cuceririi de voturi - în detrimentul romilor - sau "amăgire electorală".


[1] Cosmin Mesaros, art. cit, 26 octombrie 2011.
[2] Ibidem.
[3] Ibidem.
[4] Annamaria Somay, art. cit. (a).
[5] Idem, (a).
[6] Annamaria Somay, Mai marii din Primărie, prietenii ţiganilor: CRAICA & CO. supravieţuiesc cu participarea aleşilor locali (b), Detectivul de presă, disponibil la http://www.detectivuldepresasoc.ro/ (accesat 21.03.2012).
[7] Ibidem, (b).
[8] Ibidem, (b).
[9] Ibidem, (b).
[10] Ibidem, (b).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu