29 februarie 2012

Bucureştiul aşa cum e! (6) Nu mai încape îndoială că în Bucureşti se pot face muţi bani


Create your own banner at mybannermaker.com!

Din perspectivă macroeconomică, cu excepţia agriculturii, în Bucureşti se regăseşte cea mai mare parte dintre ramurile economice specifice României. Pornind de la servicii şi terminând cu domeniul construcţiilor. Potenţialul şi structura economică a Bucureştiului este caracterizată de dezvoltarea sectoarelor de servicii (79,3%) şi industrie (19,6%, nivel care este inferior mediei naţionale). Astfel, industria se bazează în mod special pe întreprinderile constructoare de maşini, electronice şi electrotehnice, mecanică fină, aparatură medicală, întreprinderi din domeniul chimic (lacuri şi vopsele, anvelope şi articole din cauciuc), materiale de construcţie, prelucrarea lemnului, industria alimentară şi farmaceutică etc. De asemenea, sectorul serviciilor – după cum am putut observa mai sus – este cel mai bine reprezentat, cu precădere în ceea ce priveşte telecomunicaţiile, intermedierile financiare, transportul şi depozitarea, turismul şi serviciile culturale, serviciile către întreprinderi (inclusiv software), comerţul[1] ş.a. Metropola coagulează cea mai mare parte a activităţii financiar-bancare, fiind, cu câteva excepţii, „cartierul general al marilor bănci, al burselor, al companiilor de asigurări şi al caselor de brokeraj[2]”.

Oraşul Bucureşti şi, in extenso, întreaga regiune Bucureşti-Ilfov este dominată de funcţiile capitalei. Metropola Bucureşteană reprezintă, conform Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, cea mai mare aglomerare industrială a ţării, în care sunt prezente toate ramurile industriale. Curba descendentă în care s-a înscris Bucureştiul după ’90 a avut drept consecinţe pirderea a numeroase locuri de muncă. Închiderea rapidă a multor întreprinderi neperformante a grăbit scăderea forţei de muncă din industrie, surplus uman ce, ulterior, a fost absorbit de sectorul terţiar. Aşa se face că, în anul 2005 de pildă, ponderea persoanelor ocupate în domeniul serviciilor a creascut rapid la 75%.

Generic vorbind economia României mai are foarte multe de „învăţat” şi de implementat pentru a ajunge din urmă economiile solide ale Europei. Optimismul însă nu a dispărut şi, probabil, nu va dispărea prea curând. Iar optimismul acesta este hrănit din când în când de anumite veşti care dau speranţă pentru viitor. Am putea spune că, cel puţin în privinţa Bucureştiului, care se află pe primele poziţii în privinţa celor mai avantajoase condiţii oferite companiilor pentru costul cu angajaţii, conform studiului Topul Oraselor Europene întocmit de Cushman&Wakefield[3], viitorul se arată optimist.

Ştirile privind performanţele economice ale Bucureştiului trebuie cântărite la rece după cum se exprimă Răzvan Amariei, analist economic la publicaţia Capital. În primul rând, o bună parte din companiile cu capital autohton îşi au sediul în capitală, dar afacerile sunt răspândite prin mai toată ţara. Pe de o parte, în anumite privinţe, acest fapt distorsionează întrucâtva rezultatele, iar pe de altă parte, situaţia este aceeaşi în cazul tuturor marilor oraşe ale Europei. Însă, în al doilea rând, la formarea PIB-ului capitalei contribuie nu numai populaţia rezidentă, înregistrată oficial de statistici, ci şi multe alte persoane care locuiesc de ani buni în oraş, dar oficial îşi au domiciliul în alte spaţii naţionale sau chiar în afara graniţelor statale şi, nu în ultimul rând, zecile de mii de navetişti din vecinătate. Şi în această situaţie se poate spune că procese similare se petrec la Londra, Paris sau Roma. Totuşi, un alt aspect care întăreşte poziţia Bucureştiului în raport cu alte regiuni din ţară este reprezentat de discrepanţele foarte mari dintre judeţele României. De pildă, PIB-ul per capita a fost în 2009 de 78% din media UE în regiunea Bucureşti-Ilfov, în Timiş, Constanţa, Cluj sau Argeş de 60-63%, în timp ce alte judeţe ca Vaslui, Botoşani, Giurgiu sau Călăraşi suferă la acest capitol înregistrând valori de numai 20-25% din media Uniunii[4].

Nu mai există nicio îndoială astăzi că în Bucureşti se pot face mulţi bani. Potrivit datelor furnizate anual de Comisia Naţională de Prognoză din cadrul Guvernului României, PIB-ul capitalei se ridică undeva la valoarea de 20% din PIB-ul total al României. De exemplu, în anul 2008 capitala înregistra un PIB de aproximativ 27 mld. euro, iar împreună cu judeţul Ilfov (cca. 3 mld. euro) valoarea a crescut la nu mai puţin de 30 mld. euro. Cele aproximativ două milioane de locuitori ale capitalei au realizat astfel aproape1/4 din PIB-ul ţării de cca. 140 mld. euro. Productivitatea muncii, element esenţial în abordarea economiei în general, joacă un rol important în „consolidarea” PIB-ului şi în structurarea forţei de muncă. Cu o rată de ocupare a forţei de muncă în ultimii ani ce pendulează în jurul valorii de 59% (media naţională fiind undeva în jurul a 57%), Bucureştiul se poziţionează în fruntea clasamentelor naţionale la acest indicator economic. Cererea de forţă de muncă a continuat să se menţină la cote ridicate în întrega regiune Bucureşti-Ilfov, asfel încât, corelat cu oportunităţile şi perspectivele social-economice oferite de capitală, populaţia ocupată are un nivel de calificare şi instruire superior celorlalte regiuni[5]. Rata şomajului are valori destul de scăzute (2,3% în 2011), iar şomerii înregistraţi la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă se caracterizează prin nivele scăzute de educaţie şi instruire profesională. Concluzia firească a acestui paragraf este aceea că, municipiul Bucureşti se confruntă cu o cerere de forţă de muncă bine instruită şi calificată.

În ciuda poziţiei geografice total nefavorabile, Bucureştiul se distanţează substanţial de celelalte regiuni şi oraşe. Pe cale de consecinţă, creşterea susţinută din ultimii ani s-a reflectat şi în buzunarul locuitorilor. Pe de o parte, în 2011 veniturile obţinute de locuitori s-au ridicat la 1.891 lei (salariul mediu), iar pe de altă parte, venitul acestora, exprimat în PIB per capita, arată o valoare de aproape trei ori mai mare decăt media naţională care este de 5.600 euro, şi de aproape şase ori peste valoarea celui mai sărac judeţ (Vaslui 2.500 euro). În Bucureşti valoarea PIB-ului pe cap de locuitor fiind de 14.289 euro în 2011[6].

La o privire anacronică a ultimilor ani, datele despre economia Bucureştiului indică faptul că, în 2008, capitala a înregistrat un adevărat boom cu o creştere de peste 18%. De atunci însă, economia bucureşteană a trecut prin doi ani de recesiune: 6,5% în 2009 şi, respectiv, 2% în 2010. Cu toate acestea, cei mai mulţi specialişti afirmă că panta descendentă din ultimii doi ani nu reprezintă un element de prea mare îngrijorare. Boom-ul economic din urmă cu patru ani este pus mai degrabă pe seama efervescenţei din domeniul construcţiilor. Chiar şi în aceste condiţii, mediul economic al oraşului este deosebit de atractiv graţie structurii instituţionale, a forţei de muncă bine instruită şi a sistemului de comunicaţii mai dezvoltat decât în alte regiuni. Valoarea investiţiilor străine directe atrase în ultimii ani se ridică la peste 60% din totalul naţional.

Dinamica afacerilor, atracţia metropolei şi forţa de muncă de calitate, schiţează menţinerea unui profil economic robust în Bucureşti. Totuşi, gradul de modernizare scăzut al drumurilor publice, traficul intens care adesea determină blocarea arterelor principale, cartiere mărginaşe paupere cu condiţii de locuit precare, rămân pe agenda problemelor destul de greu de soluţionat. Chiar şi în condiţiile statutului de lider economic, Bucureştiul se plasează pe ultimul loc în ţară în clasamentul neoficial al drumurilor modernizate[7]. De asemenea, capitala se mai confruntă cu acute probleme de mediu, generate în mare măsură de traficul rutier foarte aglomerat. Eldorado-ul din domeniul imobiliar, scumpirea puternică a terenurilor şi neglijenţa autorităţilor au dus, în ultimii ani, la înjumătăţirea spaţiilor verzi şi, în consecinţă, la extinderea necontrolată a construcţiilor. Prin urmare, suprafaţa spaţiilor verzi este în prezent de aproximativ 2,5 m2/locuitor, un nivel de aproape cinci ori mai mic decât cel recomandat de Uniunea Europeană, de circa 12 m2/locuitor[8].



[1] Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului (MDRT), Regiunea de Dezvoltare Bucureşti-Ilfov, disponibil la http://www.mdrl.ro/_documente/regiuni/8.BI_ro.pdf

[2] NewsIn&The Money Channel (2008), Manual de România, Bucureşti, nr. 1, p. 61.

[3] Cushman&Wakefield (2010), European Cities Monitor 2010, p. 17, disponibil la http://www.europeancitiesmonitor.eu/wp-content/uploads/2010/10/ECM-2010-Full-Version.pdf.

[4] Răzvan Amariei (2008), Economia califică Bucureştiul în prima ligă europeană, Capital, 8 Octombrie, disponibil la http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/economia-califica-bucurestiul-in-prima-liga-europeana-112949.html.

[5] Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului (MDRT), Regiunea de Dezvoltare Bucureşti-Ilfov, disponibil la http://www.mdrl.ro/_documente/regiuni/8.BI_ro.pdf

[6] Lucian Cozma (2011), În Bucureşti PIB-ul pe cap de locuitor este de 14 mii de euro, triplu faţă de media naţională, Măsura, 7 Aprilie, disponibil la http://www.masuramedia.ro/Social/12675.html.

[7] NewsIn&The Money Channel (2008), op. cit., p. 64.

[8] Idem.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu